sâmbătă, 15 august 2009
vineri, 12 iunie 2009
Felicitari Mihaela!
Facultatea de medicina din Bucuresti, tot felul de „slujbe canadiene” pentru a-si castiga existenta, numeroase examene de recunoastere a studiilor, doi ani de rezidenta, inca un juramant lui Hippocrate, si, in fine, medic cu acte in regula. Acesta este rezultatul renuntarilor, dar, mai ales, al perseverentei si increderii in sine.
Alaturi de decanul facultatii de medicina si de directorul programului de medicina familiala
Ca roman si prieten ma bucur nespus pentru reusita ei.
marți, 26 mai 2009
Unde dai si unde crapa!?
Partidul conservator din Canada, aflat la putere, a lansat la inceputul lunii mai o serie de clipuri video in care il ataca frontal pe noul lider al partidului liberal, Michael Ignatieff. Motivul, cei 34 de ani petrecuti de acesta prin strainataturi ( a fost profesor la Cambridge, Oxford, London School of Economics, Harvard si University of California). Adica, sa inteleaga canadienii ca tipul n-a baut sirop de artar :)!
Mirandu-te la ce se dedau albastrii (conservatorii), te gandesti ca l-au luat consilier pe Ion Iliescu. Alfel, nu se explica :)!
Raspunsul lui Ignatieff
P.S. Sondajele de dupa aparitia clipurilor indica o crestere a liberalilor. Asadar, cum zic englejii, it may backfire!
sâmbătă, 23 mai 2009
Pe Corso
Au trecut 19 ani. Spuneam atunci - intr-o adunare populara - ca, tare as vrea sa vad ziua in care Maiestatea Sa, Regele Mihai, se va plimba liber pe Corso-ul Timisoarei, iar oamenii ii vor strange mana. Iata ca astazi, un nepot si un bun prieten imi transmit ca, a facut-o. Sa fie intr-un ceas bun, si,
Doamne ajuta!
Doamne ajuta!
luni, 18 mai 2009
sâmbătă, 2 mai 2009
Dati-va coate!
Cand va intalniti, nu va mai strangeti mainile, nu va mai sarutati, dati-va coate. Adoptati "el-bump-ul", salut sigur si "cool" pe timp de gripa :).
miercuri, 29 aprilie 2009
Pe cai diferite
O mica poveste – calificarea Moncton-ului ( am mai scris despre el AICI) intre primele 7 orase din lume pentru titlul „ Intelligent Community” - mi-a rascolit cateva amintiri si m-a facut sa revin pe blog. Ma gandesc ca astfel de povesti ar putea servi la ceva.
Dar hai sa vedem despre ce este vorba. La inceputul anilor 2000’ am reusit sa-i conving pe edilii orasului Moncton sa isi deschida inima si „punga” spre un oras din Romania. Am mers pe Resita, odata, pentru ca "mi-s gugulan”, cu radacini in Banatul montan, a doua oara, si, in special, pentru ca cele doua orase, cu o istorie asemanatoare, au fost afectate in timp de crize economice serioase. Gandeam atunci si mentin si acum ca, experienta canadienilor dobandita in anii 80’ si materializata astazi in bunastarea comunitatii, ar putea servi resitenilor, si, nu numai lor.
Asadar, o prima vizita in 2002 a resitenilor la Moncton (primar si 3 consilieri), urmata, in 2003, de cea a monctonienilor la Resita ( primar si 3 specialisti in domeniul economic) si de parafarea infratirii celor doua orase. Ma asteptam la continuitate si in special la folosirea -de catre resiteni- know how-ului, oferit generos de canadieni. Din pacate, n-a fost sa fie, s-au schimbat primarii, s-a instalat indiferenta si iata ca fiecare oras isi vede de drumul sau, unul pe calea prosperitatii, celallat...!?. Dar mai bine cititi AICI povestea Moncton-ului.
Dar hai sa vedem despre ce este vorba. La inceputul anilor 2000’ am reusit sa-i conving pe edilii orasului Moncton sa isi deschida inima si „punga” spre un oras din Romania. Am mers pe Resita, odata, pentru ca "mi-s gugulan”, cu radacini in Banatul montan, a doua oara, si, in special, pentru ca cele doua orase, cu o istorie asemanatoare, au fost afectate in timp de crize economice serioase. Gandeam atunci si mentin si acum ca, experienta canadienilor dobandita in anii 80’ si materializata astazi in bunastarea comunitatii, ar putea servi resitenilor, si, nu numai lor.
Asadar, o prima vizita in 2002 a resitenilor la Moncton (primar si 3 consilieri), urmata, in 2003, de cea a monctonienilor la Resita ( primar si 3 specialisti in domeniul economic) si de parafarea infratirii celor doua orase. Ma asteptam la continuitate si in special la folosirea -de catre resiteni- know how-ului, oferit generos de canadieni. Din pacate, n-a fost sa fie, s-au schimbat primarii, s-a instalat indiferenta si iata ca fiecare oras isi vede de drumul sau, unul pe calea prosperitatii, celallat...!?. Dar mai bine cititi AICI povestea Moncton-ului.
sâmbătă, 18 aprilie 2009
duminică, 12 aprilie 2009
Motiunea Comunitatii Romano-Americane adresata Administratiei Statelor Unite ale Americii
Ca cetateni americani de origine romana, suntem extrem de peocupati in legatura cu actiunile pe care politia secreta le-a luat impotriva populatiei din Republica Moldova, dupa demonstratiile impotriva regimului comunist care a fraudat alegerile parlamentare de curind incheiate.
Sute de oameni au fost arestati si batuti, tinere au fost abuzate sexual, reporterii autohtoni au fost sechestrati, iar colegii lor romani au fost de asemenea detinuti si expulzati dincolo de frontiere fara aviz, fara motivatii si impotriva legii internationale a presei.
Ambasadorul Romaniei, o tara care este un aliat important al Statelor Unite in regiune si un important membru NATO, a fost de asemeni expulzat pe false acuzatii de implicare a tarii in instigarea populatiei la demonstratie si revolta.
In pofida acestor fapte, Ambasadorul Statelor Unite in Moldova l-a felicitat pe Presedintele Vladimir Voronin pentru asa numita “reactie adecvata” la evenimente, fara sa ia o pozitie puternica si clara, ca reprezentant al poporului american practicant al unei democratii reale, in legatura atit cu incalcarea drepturilor omului la libera exprimare si demonstratie pasnica cit si fata de teroarea instituita dupa ce revolta a incetat.
De asemenea, Dl. Ambasador Asif J. Chaudry nu a avut nici o reactie in legatura cu expulzarea colegului sau, Ambasadorul Romaniei in Moldova.
Noi, ca cetateni ai Statelor Unite, suntem socati de pozitia pe care a luat-o oficialul american si consideram ca aceasta a cauzat prejudicii credibilitatii noastre in regiune. In consecinta, cerem fie demiterea din functie, fie rechemarea din post de catre Departamentul de Stat al Statelor Unite al Ambasadorului Asif J. Chaudry.
Statele Unite trebuie sa ia in aceasta situatie deosebita o pozitie puternica in sustinerea Romaniei, aliatul sau important, in momentul in care aceasta tara este tinta unor acuze false exprimate de ultimul regim comunist din lume, cel de la Chisinau, ostil democratiei si libertatii reale.
Statele Unite, ca adevarat campion al democratiei trebuie sa condamne provocarile, maltratarile, tortura, arestarile tinerilor si ale altor segmente ale populatiei din Republica Moldova, care si-au exercitat dreptul de a demonstra liber. Cei arestati trebuie sa fie eliberati de indata.
Orice demers din partea tarii noastre va demonstra ca America nu este de acord cu abuzarea unui popor de catre un guvern comunist vetust care poate crea o destabilizare in zona, cu grave urmari in Europa.
Comunitatea Romano-Americana
11 Aprilie 2009
Sute de oameni au fost arestati si batuti, tinere au fost abuzate sexual, reporterii autohtoni au fost sechestrati, iar colegii lor romani au fost de asemenea detinuti si expulzati dincolo de frontiere fara aviz, fara motivatii si impotriva legii internationale a presei.
Ambasadorul Romaniei, o tara care este un aliat important al Statelor Unite in regiune si un important membru NATO, a fost de asemeni expulzat pe false acuzatii de implicare a tarii in instigarea populatiei la demonstratie si revolta.
In pofida acestor fapte, Ambasadorul Statelor Unite in Moldova l-a felicitat pe Presedintele Vladimir Voronin pentru asa numita “reactie adecvata” la evenimente, fara sa ia o pozitie puternica si clara, ca reprezentant al poporului american practicant al unei democratii reale, in legatura atit cu incalcarea drepturilor omului la libera exprimare si demonstratie pasnica cit si fata de teroarea instituita dupa ce revolta a incetat.
De asemenea, Dl. Ambasador Asif J. Chaudry nu a avut nici o reactie in legatura cu expulzarea colegului sau, Ambasadorul Romaniei in Moldova.
Noi, ca cetateni ai Statelor Unite, suntem socati de pozitia pe care a luat-o oficialul american si consideram ca aceasta a cauzat prejudicii credibilitatii noastre in regiune. In consecinta, cerem fie demiterea din functie, fie rechemarea din post de catre Departamentul de Stat al Statelor Unite al Ambasadorului Asif J. Chaudry.
Statele Unite trebuie sa ia in aceasta situatie deosebita o pozitie puternica in sustinerea Romaniei, aliatul sau important, in momentul in care aceasta tara este tinta unor acuze false exprimate de ultimul regim comunist din lume, cel de la Chisinau, ostil democratiei si libertatii reale.
Statele Unite, ca adevarat campion al democratiei trebuie sa condamne provocarile, maltratarile, tortura, arestarile tinerilor si ale altor segmente ale populatiei din Republica Moldova, care si-au exercitat dreptul de a demonstra liber. Cei arestati trebuie sa fie eliberati de indata.
Orice demers din partea tarii noastre va demonstra ca America nu este de acord cu abuzarea unui popor de catre un guvern comunist vetust care poate crea o destabilizare in zona, cu grave urmari in Europa.
Comunitatea Romano-Americana
11 Aprilie 2009
sâmbătă, 11 aprilie 2009
Basarabia = Putin's Playground
PUTIN'S PLAYGROUND
By RALPH PETERS
New York Post, April 11, 2009
DON'T feel bad if you can't find Moldova on a map. Our president can't find it, either.
Our befuddled secretary of state, Hillary Clinton, could find Moldova, if she wanted to. But she doesn't want to. Because that would mean facing up to Russian mischief.
And everybody knows the Russians are going to be our bestest-bestest friends, like forever, dude. They really mean it this time.
Anyway, why should we care about an impoverished state the size of a cattle ranch where a population of barely 4 million survives on a per- capita income of $2,500?
Why should the Obama administration care about people struggling to regain their snatched-away freedom and to unseat a Communist government that came to power in murky elections -- then blatantly rigged recent voting to keep control?
Why care about hundreds of pro-freedom demonstrators beaten in the streets and jailed in cells once run by the KGB? Obama's congressional intimates are busy flying to Havana to adore the Castro brothers. (So much for the pro-democracy Cubans rotting in Fidel's prisons: Guantanamo bad; Cuban torture chambers? Viva la revolucion!).
A smudge at the edge of Europe, Moldova is a victim of history. Stalin hacked most of its territory from Romania (most Moldovans long to rejoin their motherland) and the rest from Ukraine. The Soviets then used it as an agricultural fief, unwilling to industrialize a border region.
As the Soviet Union collapsed, Moscow's security services saw Moldova as a crucial outpost that must not be relinquished: It marked the USSR's border with Europe, which the likes of Vladimir Putin would resurrect.
So the KGB and its successors armed and guided a separatist movement in eastern Moldova, on the left bank of the strategic Dniester River. "Transnistria" would serve as a future Russian bridgehead (and a goldmine of corruption in the interim).
Moldova's post-independence lot was tough in other ways, too. Its humble agricultural exports were produced on land poisoned by Soviet farming methods. Its wine, although prized back in the USSR, won't threaten Napa Valley.
Under Putin, Moldova's top exports were banned from the vital Russian market, devastating the economy. Electricity, supplied through breakaway Transnistria, was disconnected repeatedly.
Russian natural-gas supplies were cut off in the dead of winter. And the Communists who returned to power in Chisinau, the threadbare capital city, in 2001? Amid wild corruption, government officials have been accused of white-slaving Moldovan women to the Middle East.
So much for national pride.
The people of Moldova want to be part of the West, to join the European Union. The population's over 80 percent Romanian and fiercely anti-Russian. (The region once hosted a wonderful Jewish culture, but we all know what Hitler and Stalin did to that.)
Communist "President" Vladimir Voronin blames Romania, not Russia, for all Moldova's suffering. The people know better and want Vononin gone. But Russia's new czar, Vladimir Putin, backs Voronin. So the Obama administration ignores the demonstrations, the brutality and the unlawful imprisonments.
After all, if we don't give a damn about Putin's thugs murdering Russian dissidents at home and abroad, why should we care about Moldovans getting beaten or raped by their government? Repeat after me: "The Russians are our friends. And friends have to overlook each other's little quirks."
A quarter of Moldova's workforce labors abroad. Families survive on remittances. Russian policies impoverish those who can't leave. Democracy's in ruins. Crime thrives. And now Russia's stooges are clubbing the last dreams of freedom out of the population.
Today, Moldova. Tomorrow, Georgia and Ukraine.
And then our president will go to Moscow and apologize for America's role in defeating the Soviet Union.
Freedom is so last week.
N M R Pozitia Washington-ului se regaseste si in declaratia ambasadorului sau de la Chisinau, Asif J. Chaudhry, citez: "reactia autoritatilor Republicii Moldova a fost adecvata evenimentelor care s-au desfasurat"
Rusine!
By RALPH PETERS
New York Post, April 11, 2009
DON'T feel bad if you can't find Moldova on a map. Our president can't find it, either.
Our befuddled secretary of state, Hillary Clinton, could find Moldova, if she wanted to. But she doesn't want to. Because that would mean facing up to Russian mischief.
And everybody knows the Russians are going to be our bestest-bestest friends, like forever, dude. They really mean it this time.
Anyway, why should we care about an impoverished state the size of a cattle ranch where a population of barely 4 million survives on a per- capita income of $2,500?
Why should the Obama administration care about people struggling to regain their snatched-away freedom and to unseat a Communist government that came to power in murky elections -- then blatantly rigged recent voting to keep control?
Why care about hundreds of pro-freedom demonstrators beaten in the streets and jailed in cells once run by the KGB? Obama's congressional intimates are busy flying to Havana to adore the Castro brothers. (So much for the pro-democracy Cubans rotting in Fidel's prisons: Guantanamo bad; Cuban torture chambers? Viva la revolucion!).
A smudge at the edge of Europe, Moldova is a victim of history. Stalin hacked most of its territory from Romania (most Moldovans long to rejoin their motherland) and the rest from Ukraine. The Soviets then used it as an agricultural fief, unwilling to industrialize a border region.
As the Soviet Union collapsed, Moscow's security services saw Moldova as a crucial outpost that must not be relinquished: It marked the USSR's border with Europe, which the likes of Vladimir Putin would resurrect.
So the KGB and its successors armed and guided a separatist movement in eastern Moldova, on the left bank of the strategic Dniester River. "Transnistria" would serve as a future Russian bridgehead (and a goldmine of corruption in the interim).
Moldova's post-independence lot was tough in other ways, too. Its humble agricultural exports were produced on land poisoned by Soviet farming methods. Its wine, although prized back in the USSR, won't threaten Napa Valley.
Under Putin, Moldova's top exports were banned from the vital Russian market, devastating the economy. Electricity, supplied through breakaway Transnistria, was disconnected repeatedly.
Russian natural-gas supplies were cut off in the dead of winter. And the Communists who returned to power in Chisinau, the threadbare capital city, in 2001? Amid wild corruption, government officials have been accused of white-slaving Moldovan women to the Middle East.
So much for national pride.
The people of Moldova want to be part of the West, to join the European Union. The population's over 80 percent Romanian and fiercely anti-Russian. (The region once hosted a wonderful Jewish culture, but we all know what Hitler and Stalin did to that.)
Communist "President" Vladimir Voronin blames Romania, not Russia, for all Moldova's suffering. The people know better and want Vononin gone. But Russia's new czar, Vladimir Putin, backs Voronin. So the Obama administration ignores the demonstrations, the brutality and the unlawful imprisonments.
After all, if we don't give a damn about Putin's thugs murdering Russian dissidents at home and abroad, why should we care about Moldovans getting beaten or raped by their government? Repeat after me: "The Russians are our friends. And friends have to overlook each other's little quirks."
A quarter of Moldova's workforce labors abroad. Families survive on remittances. Russian policies impoverish those who can't leave. Democracy's in ruins. Crime thrives. And now Russia's stooges are clubbing the last dreams of freedom out of the population.
Today, Moldova. Tomorrow, Georgia and Ukraine.
And then our president will go to Moscow and apologize for America's role in defeating the Soviet Union.
Freedom is so last week.
N M R Pozitia Washington-ului se regaseste si in declaratia ambasadorului sau de la Chisinau, Asif J. Chaudhry, citez: "reactia autoritatilor Republicii Moldova a fost adecvata evenimentelor care s-au desfasurat"
Rusine!
sâmbătă, 4 aprilie 2009
Moncton, New Brunswick, Canada
Adeseori sunt intrebat cum de pot trai, intr'un "colt de lume", departe de marile metropole si de atractiile pe care acestea le ofera! Mai jos, un jurnalist si un sondaj raspund pentru mine.
Metro enjoys great quality of life
City Think poll finds 87 per cent of Metro residents enjoy great quality of life
By Brent Mazerolle
Craig Wight, vice-president research for Bristol, delivers the survey’s findings during a breakfast meeting yesterday.
The results of Bristol Omnifacts' fourth annual City Think survey are in and, for the fourth year in a row, the residents of Moncton, Dieppe and Riverview have declared themselves happy with the lives they lead here.
A whopping 87 per cent of respondents rated their quality of life as either good or excellent in this year's polling, while only 11 per cent ranked it as fair, and just two per cent reported a poor quality of life.
More than half of all the respondents rated life as good in Metro, and an impressive third of those surveyed were willing to rank their lives as excellent.
An interesting part of the responses was how consistent they were across the board. When the survey's margin of error is taken into account, the results are largely indistinguishable between men and women, old and young, and among the three communities.
While the Bristol Omnifacts poll speaks eloquently of what people living here think, former Metro Monctonian Eugene Duke spoke from Toronto yesterday to validate all that from a whole new perspective.
He and his wife Michelle lived here for five-and-a-half years after she transferred from Vancouver with RBC Royal Bank. She eventually ran RBC's Royal Direct contact centre here in Moncton and Eugene went to work for Moncton success story Spielo.
Michelle's job has since seen them relocate to Toronto, but the east coast home they had adopted isn't far from their minds.
Though Vancouver and Toronto are, of course, both among the world's great cities, the Dukes say they will retire back to our neck of the woods.
"Absolutely," says Eugene. "If not Moncton, then at least Atlantic Canada. We learned a lot about living in the east."
The first thing they had learned when they came to Metro was how affordable housing can so greatly improve the quality of your life. They quickly settled into a grand home on Lavoie Street in Dieppe and, as they picked up some French, discovered the lovely irony that their grand maison was built by local developer Valdo Grandmaison.
"It was beautiful and enormous but, for us (coming from Vancouver's housing prices), it was on sale," Eugene said.
He can also regale anyone with a grimly funny tale of trying to fit their half decade of Dieppe life into a new Toronto home on a lot that with 25 foot frontage is, "not as wide as my garage used to be."
The mover who had packed them up in Dieppe and met Eugene two days later in Toronto said it all when he pulled up out front. "Oh, that's two houses."
After a long painful day of trying to fit their belongings into the house, about half of it went back into the moving truck and into storage. The Dukes then spent many months selling off possessions they didn't have room for. That allowed them to make room in the house to bring their other possessions out of storage long enough to sell them off too.
Meanwhile, Eugene said, "my wife now enjoys an hour-and-15-minute to an hour-and-a-half commute each day."
"Round trip?" a reporter asked.
"Oh no, Each way."
Of course, there must be some excitement and wonder to Toronto that Moncton just can't compete with, the reporter ventured.
"Sure, there's a great amount of entertainment, but my wife and I hopped on a plane to Moncton to go see Elton John."
While the Dukes' experience is an eye-opener and a worthy reminder for all of us, it is refreshing to think the residents of Metro Moncton do already appreciate what they have.
"Survey says," as the late Richard Dawson used to put it.
In addition to rating their overall quality of life, respondents to the 2009 City Think survey were asked to weigh in on whether Metro Moncton is, "a great place to raise a family; a city where you feel safe; and a community committed to maintaining and developing green spaces.
Where the tri-community's perception of itself is constantly improving is in public safety. Metro residents' feelings of safety and security climbed for the fourth straight year. In 2006, just 64 per cent felt strongly that Moncton, Dieppe and Riverview were safe communities. Today, that figure stands at almost 80 per cent.
Supt. Wayne Gallant, the Codiac Regional RCMP's officer in charge, said the high number is reflective of the reality of the community. He noted that the survey was done around the time when a murder in nearby Shediac and related home invasion in Moncton were front page news, but people were able to see that even violent crimes are usually isolated incidents. Gallant said recent public meetings have shown that crimes involving youth and illegal drugs are a concern and his force will continue working to find a solution.
People's happiness with their sports and recreation facilities remains very high as well, with more than six out of 10 of us giving them the thumbs up, even as the aging Moncton Coliseum becomes a growing concern.
However, Dieppe has an aquatic centre in the works that, controversial or not, is bound to be a jaw-dropper. Our area's slo-pitch facilities have been improved, a world-class track stadium is in the works, the splash park at Centennial Park is a gem and the new Crossman Community Centre-Kay Arena has opened.
One surprise, especially given Moncton's push to accelerate the Millennium Trail system, is the low public opinion of our community's commitment to green spaces.
Respondents to the annual random phone surveys began ranking green space commitment at just over an uninspiring 50 per cent in 2006, and that has dropped each year. Now only about 46 per cent of citizens are satisfied with this aspect of their local lifestyles.
"I take it as sign that people want us to do better," Moncton Mayor George LeBlanc said of the latest slight decline in people's ranking of green space. He was quick to add that in Moncton, at least, there was "something interesting coming at this Monday's council meeting."
While he floated that hint out there, Moncton's mayor said overall, "I think we have to turn our good intentions into action now."
Perhaps the greatest endorsement of the community by the community, however, is Metro Moncton's response to the question of whether or not this is a great place to raise a family. The response has stayed virtually identical ever since the annual Bristol Omnifacts survey began in 2006. Fully 80 per cent of us believe this a great place to engage in this most important aspect of our lives.
Metro enjoys great quality of life
City Think poll finds 87 per cent of Metro residents enjoy great quality of life
By Brent Mazerolle
Craig Wight, vice-president research for Bristol, delivers the survey’s findings during a breakfast meeting yesterday.
The results of Bristol Omnifacts' fourth annual City Think survey are in and, for the fourth year in a row, the residents of Moncton, Dieppe and Riverview have declared themselves happy with the lives they lead here.
A whopping 87 per cent of respondents rated their quality of life as either good or excellent in this year's polling, while only 11 per cent ranked it as fair, and just two per cent reported a poor quality of life.
More than half of all the respondents rated life as good in Metro, and an impressive third of those surveyed were willing to rank their lives as excellent.
An interesting part of the responses was how consistent they were across the board. When the survey's margin of error is taken into account, the results are largely indistinguishable between men and women, old and young, and among the three communities.
While the Bristol Omnifacts poll speaks eloquently of what people living here think, former Metro Monctonian Eugene Duke spoke from Toronto yesterday to validate all that from a whole new perspective.
He and his wife Michelle lived here for five-and-a-half years after she transferred from Vancouver with RBC Royal Bank. She eventually ran RBC's Royal Direct contact centre here in Moncton and Eugene went to work for Moncton success story Spielo.
Michelle's job has since seen them relocate to Toronto, but the east coast home they had adopted isn't far from their minds.
Though Vancouver and Toronto are, of course, both among the world's great cities, the Dukes say they will retire back to our neck of the woods.
"Absolutely," says Eugene. "If not Moncton, then at least Atlantic Canada. We learned a lot about living in the east."
The first thing they had learned when they came to Metro was how affordable housing can so greatly improve the quality of your life. They quickly settled into a grand home on Lavoie Street in Dieppe and, as they picked up some French, discovered the lovely irony that their grand maison was built by local developer Valdo Grandmaison.
"It was beautiful and enormous but, for us (coming from Vancouver's housing prices), it was on sale," Eugene said.
He can also regale anyone with a grimly funny tale of trying to fit their half decade of Dieppe life into a new Toronto home on a lot that with 25 foot frontage is, "not as wide as my garage used to be."
The mover who had packed them up in Dieppe and met Eugene two days later in Toronto said it all when he pulled up out front. "Oh, that's two houses."
After a long painful day of trying to fit their belongings into the house, about half of it went back into the moving truck and into storage. The Dukes then spent many months selling off possessions they didn't have room for. That allowed them to make room in the house to bring their other possessions out of storage long enough to sell them off too.
Meanwhile, Eugene said, "my wife now enjoys an hour-and-15-minute to an hour-and-a-half commute each day."
"Round trip?" a reporter asked.
"Oh no, Each way."
Of course, there must be some excitement and wonder to Toronto that Moncton just can't compete with, the reporter ventured.
"Sure, there's a great amount of entertainment, but my wife and I hopped on a plane to Moncton to go see Elton John."
While the Dukes' experience is an eye-opener and a worthy reminder for all of us, it is refreshing to think the residents of Metro Moncton do already appreciate what they have.
"Survey says," as the late Richard Dawson used to put it.
In addition to rating their overall quality of life, respondents to the 2009 City Think survey were asked to weigh in on whether Metro Moncton is, "a great place to raise a family; a city where you feel safe; and a community committed to maintaining and developing green spaces.
Where the tri-community's perception of itself is constantly improving is in public safety. Metro residents' feelings of safety and security climbed for the fourth straight year. In 2006, just 64 per cent felt strongly that Moncton, Dieppe and Riverview were safe communities. Today, that figure stands at almost 80 per cent.
Supt. Wayne Gallant, the Codiac Regional RCMP's officer in charge, said the high number is reflective of the reality of the community. He noted that the survey was done around the time when a murder in nearby Shediac and related home invasion in Moncton were front page news, but people were able to see that even violent crimes are usually isolated incidents. Gallant said recent public meetings have shown that crimes involving youth and illegal drugs are a concern and his force will continue working to find a solution.
People's happiness with their sports and recreation facilities remains very high as well, with more than six out of 10 of us giving them the thumbs up, even as the aging Moncton Coliseum becomes a growing concern.
However, Dieppe has an aquatic centre in the works that, controversial or not, is bound to be a jaw-dropper. Our area's slo-pitch facilities have been improved, a world-class track stadium is in the works, the splash park at Centennial Park is a gem and the new Crossman Community Centre-Kay Arena has opened.
One surprise, especially given Moncton's push to accelerate the Millennium Trail system, is the low public opinion of our community's commitment to green spaces.
Respondents to the annual random phone surveys began ranking green space commitment at just over an uninspiring 50 per cent in 2006, and that has dropped each year. Now only about 46 per cent of citizens are satisfied with this aspect of their local lifestyles.
"I take it as sign that people want us to do better," Moncton Mayor George LeBlanc said of the latest slight decline in people's ranking of green space. He was quick to add that in Moncton, at least, there was "something interesting coming at this Monday's council meeting."
While he floated that hint out there, Moncton's mayor said overall, "I think we have to turn our good intentions into action now."
Perhaps the greatest endorsement of the community by the community, however, is Metro Moncton's response to the question of whether or not this is a great place to raise a family. The response has stayed virtually identical ever since the annual Bristol Omnifacts survey began in 2006. Fully 80 per cent of us believe this a great place to engage in this most important aspect of our lives.
joi, 26 martie 2009
+ Dr. Jean Taranu
Aflam cu tristete ca dr. Jean Taranu, sufletul comunitatii romanesti din Montreal, s-a stins din viata, ieri 25 martie. Romania si romanii pierd un om de mare suflet, un filantrop, un mare roman. Conform ultimei sale dorinte, propria-i cenusa va fi raspandita atat in Satul Romanesc de la Val David cat si in comuna sa natala Dognecea din Caras-Severin. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca.
Dr. Jean Taranu s-a nascut la 31 ianuarie 1921, la Dognecea, Resita. Dupa absolvirea liceului la Oravita (1940), face studii de medicina, initial la Sibiu, apoi la Breslau si Paris, luandu-si echivalenta de licenta in medicina la Sorbona (1946) ca bursier al guvernului francez.
La Paris a fondat un dispensar pentru refugiatii romani (1947) si a fost secretarul Scolii Romane de la Fontenay-aux-Roses si al Societatii Studentilor Romani din Paris (1945-1947), precum si unul din membrii fondatori al Caminului Studentesc Roman "Mota Marin" din Madrid (1950).
In anul 1951 emigreaza in Canada, stabilindu-se la Montreal. Initial lucreaza intr-un spital, apoi isi deschide propriul cabinet unde a profesat timp de aproape patru decenii ca medic generalist. In 1952 devine unul din membrii fondatori ai Asociatiei Romane din Canada (A.R.C.), fiind primul ei secretar (1952-1956) si apoi presedinte (1956-1970 si 1985-1991). In 1970, impreuna cu Vasile Posteuca si Alexandru Fonta, doneaza Asociatiei o parte din terenul care va deveni ulterior Satul Romanesc de la Val David, in jurul caruia s-au stabilit peste 20 de familii de romani. Aici au loc in fiecare vara numeroase activitati social-culturale romanesti.
In 1970 inaugureaza Ora Romaneasca, emisiune de radio transmisa din Montréal, iar in 1974, buletinul Curierul Romanesc.
Tot in 1974, initiaza fondarea Federatiei Asociatiilor Romanesti din Canada (F.A.R.), a carei presedintie o asuma in perioada 1974-1980. F.A.R. Canada a fost conceputa ca un organism menit sa coordoneze activitatea organizatiilor comunitare romanesti din Canada, ca un for reprezentativ in raporturile cu autoritatile guvernamentale canadiene.
A fost Presedintele Consiliului Consultativ al Etniilor din Québec intre anii 1980-1984 si al Federatiei Gruparilor Etnice din Québec in perioada 1988-2000.
De peste cinci decenii, dl. dr. Jean Taranu a contribuit la crearea unor repere romanesti in spatiul canadian, promovand pastrarea identitatii noastre culturale in procesul de integrare in societatea multiculturala canadiana
Publicatii: "Prezenta romaneasca in Canada" (Bucuresti, 2004); "Amintiri animate" (Bucuresti, 1998); "Présence Roumaine au Canada" (Montréal, 1986); articole publicate in cotidianele montrealeze Le Devoir, Le Temps si in revista International Perspectives din Ottawa; colaborator la revista montrealeza de specialitate Informations médicales et para-médicales.
Premii si distinctii: Ordinul National "Serviciu Credincios" in grad de Comandor, Institutul Cultural Roman (2003); Medalia Comemorativa a Reginei Elisabeta II a Angliei (2002); Medalia Confederatiei Canadiene (1992); Medalia comemorativa pentru merite deosebite in plan social si cultural a Federatiei Gruparilor Etnice din Québec (1981); Ordinul Canadei (1981).
Afilieri: Membru de onoare al Fundatiei Culturale Romane din Bucuresti (1996); Membru al Corporatiei Profesionale a Medicilor din Québec, al Societatii Spitalului Jeanne d'Arc si al Societatii Americane de Geriatrie; Membru al Asociatiei Medicilor din Canada (1960); Membru fondator al Asociatiei Romane din Canada (1952).
Dr. Jean Taranu s-a nascut la 31 ianuarie 1921, la Dognecea, Resita. Dupa absolvirea liceului la Oravita (1940), face studii de medicina, initial la Sibiu, apoi la Breslau si Paris, luandu-si echivalenta de licenta in medicina la Sorbona (1946) ca bursier al guvernului francez.
La Paris a fondat un dispensar pentru refugiatii romani (1947) si a fost secretarul Scolii Romane de la Fontenay-aux-Roses si al Societatii Studentilor Romani din Paris (1945-1947), precum si unul din membrii fondatori al Caminului Studentesc Roman "Mota Marin" din Madrid (1950).
In anul 1951 emigreaza in Canada, stabilindu-se la Montreal. Initial lucreaza intr-un spital, apoi isi deschide propriul cabinet unde a profesat timp de aproape patru decenii ca medic generalist. In 1952 devine unul din membrii fondatori ai Asociatiei Romane din Canada (A.R.C.), fiind primul ei secretar (1952-1956) si apoi presedinte (1956-1970 si 1985-1991). In 1970, impreuna cu Vasile Posteuca si Alexandru Fonta, doneaza Asociatiei o parte din terenul care va deveni ulterior Satul Romanesc de la Val David, in jurul caruia s-au stabilit peste 20 de familii de romani. Aici au loc in fiecare vara numeroase activitati social-culturale romanesti.
In 1970 inaugureaza Ora Romaneasca, emisiune de radio transmisa din Montréal, iar in 1974, buletinul Curierul Romanesc.
Tot in 1974, initiaza fondarea Federatiei Asociatiilor Romanesti din Canada (F.A.R.), a carei presedintie o asuma in perioada 1974-1980. F.A.R. Canada a fost conceputa ca un organism menit sa coordoneze activitatea organizatiilor comunitare romanesti din Canada, ca un for reprezentativ in raporturile cu autoritatile guvernamentale canadiene.
A fost Presedintele Consiliului Consultativ al Etniilor din Québec intre anii 1980-1984 si al Federatiei Gruparilor Etnice din Québec in perioada 1988-2000.
De peste cinci decenii, dl. dr. Jean Taranu a contribuit la crearea unor repere romanesti in spatiul canadian, promovand pastrarea identitatii noastre culturale in procesul de integrare in societatea multiculturala canadiana
Publicatii: "Prezenta romaneasca in Canada" (Bucuresti, 2004); "Amintiri animate" (Bucuresti, 1998); "Présence Roumaine au Canada" (Montréal, 1986); articole publicate in cotidianele montrealeze Le Devoir, Le Temps si in revista International Perspectives din Ottawa; colaborator la revista montrealeza de specialitate Informations médicales et para-médicales.
Premii si distinctii: Ordinul National "Serviciu Credincios" in grad de Comandor, Institutul Cultural Roman (2003); Medalia Comemorativa a Reginei Elisabeta II a Angliei (2002); Medalia Confederatiei Canadiene (1992); Medalia comemorativa pentru merite deosebite in plan social si cultural a Federatiei Gruparilor Etnice din Québec (1981); Ordinul Canadei (1981).
Afilieri: Membru de onoare al Fundatiei Culturale Romane din Bucuresti (1996); Membru al Corporatiei Profesionale a Medicilor din Québec, al Societatii Spitalului Jeanne d'Arc si al Societatii Americane de Geriatrie; Membru al Asociatiei Medicilor din Canada (1960); Membru fondator al Asociatiei Romane din Canada (1952).
miercuri, 25 martie 2009
Cetatenia romana mai usor de redobandit
Senatorul Viorel Badea, reprezentant al românilor din diasporă, împreună cu alti colegi senatori si deputati au depus astăzi o initiativă legislativă pentru modificarea legii privind cetătenia română.
Principalele schimbări pe care le aduce această initiativă se referă la simplificarea procedurii administrative de redobândire a cetăteniei, în special prin impunerea unor termene limită pentru rezolvarea cererilor, precum si prin renuntarea la unele termene. Astfel, se reduc termenele pentru evaluarea dosarelor si programarea interviului la câte două luni de zile, iar depunerea jurământului de credintă fată de România va avea loc în maxim 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial.
Noile prevederi vizează și revizuirea cadrului referitor la acordarea cetăteniei pentru fostii cetăteni români si descendentii acestora care după data de 22 Decembrie 1989 au studiat sau au beneficiat de burse de studii în România, precum si înlesnirea conditiilor de acordare a cetăteniei, la cerere, pentru cetătenii de etnie română.
Principalele schimbări pe care le aduce această initiativă se referă la simplificarea procedurii administrative de redobândire a cetăteniei, în special prin impunerea unor termene limită pentru rezolvarea cererilor, precum si prin renuntarea la unele termene. Astfel, se reduc termenele pentru evaluarea dosarelor si programarea interviului la câte două luni de zile, iar depunerea jurământului de credintă fată de România va avea loc în maxim 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial.
Noile prevederi vizează și revizuirea cadrului referitor la acordarea cetăteniei pentru fostii cetăteni români si descendentii acestora care după data de 22 Decembrie 1989 au studiat sau au beneficiat de burse de studii în România, precum si înlesnirea conditiilor de acordare a cetăteniei, la cerere, pentru cetătenii de etnie română.
luni, 23 martie 2009
Crinomania
Desi as fi preferat ca cei doi pretendenti la sefia PNL sa-si imparta functiile, unul presedinte al partidului, eu il vedeam pe Calin Popescu Tariceanu, celalalt, Crin Antonescu, candidat la presedintia Romaniei, observ ca, in Romania de azi, acest lucru nu este posibil. Se ignora, intentionat sau nu, o astfel de practica intalnita in mai in toate democratiile occidentale (SUA, Canada, Marea Britanie, etc.), ba chiar si in Romania lui Corneliu Coposu, ramas doar presedinte al partidului, nu si candidat la presedintia tarii. Nu mai are rost insa acum sa justificam avantajele sau dezavantajele unui astfel de sistem, cartile sunt facute.
Orice s-ar spune, dl. Crin Antonescu este un politician redutabil, si-a croit drumul spre varful piramidei cu multa ambitie si rabdare, ca sa ajunga aici a stat in expectativa, iata 20 de ani, lucru mai putin obisnuit la mai toti politicienii. Si in tot acest timp, Crin Antonescu n-a calcat nici pe cadavre si nici n-a insultat adevarul, s-a servit doar de acele daruri ceresti pe care parintii si Dumnezeu i le-au dat: onestitatea si oratoria. Si-a impus disciplina politica, a calculat fiecare pas, a fost constient ca un „copil” de 30-40 de ani n-are sanse in politica romaneasca si a asteptat „sa creasca”, pregatindu-si astfel intrarea in lumea celor mari cu multa atentie si tact. Prin felul lui prietenos si-a castigat mai multi adepti decat dusmani, si, veti vedea, va fi favoritul presei in lunile ce urmeaza.
Crinomania, eu asa o vad, se va lansa astazi la emisiunea lui Mihai Gadea! Nu o ratati!
Am vazut ca sunt deja multi cei care spun ca discursul sau e frumos dar lipsit de substanta, ca este un oportunist ( sa ridice mana cel care zice ca nu este!), ca nu a fost om de echipa, refuzand unele demnitati, ca a fost mai mult absent in Camera, ca n-a fost premiant cu coronita in scoala :), si cate si mai cate. Asa a si fost poate, dar toate astea intr-o vreme in care el era doar Crin, sa vedem, insa, ce va insemna si ce ne va rezerva DOMNUL ANTONESCU de acum incolo.
In ceea ce ma priveste pariez oricat ca Dl Antonescu nu va ajunge Rege al Spaniei, cum afirma un coblogger, dar nu risc nici macar un leu pe ideea ca el nu va deveni Presedintele Romaniei!
Cheers!
Orice s-ar spune, dl. Crin Antonescu este un politician redutabil, si-a croit drumul spre varful piramidei cu multa ambitie si rabdare, ca sa ajunga aici a stat in expectativa, iata 20 de ani, lucru mai putin obisnuit la mai toti politicienii. Si in tot acest timp, Crin Antonescu n-a calcat nici pe cadavre si nici n-a insultat adevarul, s-a servit doar de acele daruri ceresti pe care parintii si Dumnezeu i le-au dat: onestitatea si oratoria. Si-a impus disciplina politica, a calculat fiecare pas, a fost constient ca un „copil” de 30-40 de ani n-are sanse in politica romaneasca si a asteptat „sa creasca”, pregatindu-si astfel intrarea in lumea celor mari cu multa atentie si tact. Prin felul lui prietenos si-a castigat mai multi adepti decat dusmani, si, veti vedea, va fi favoritul presei in lunile ce urmeaza.
Crinomania, eu asa o vad, se va lansa astazi la emisiunea lui Mihai Gadea! Nu o ratati!
Am vazut ca sunt deja multi cei care spun ca discursul sau e frumos dar lipsit de substanta, ca este un oportunist ( sa ridice mana cel care zice ca nu este!), ca nu a fost om de echipa, refuzand unele demnitati, ca a fost mai mult absent in Camera, ca n-a fost premiant cu coronita in scoala :), si cate si mai cate. Asa a si fost poate, dar toate astea intr-o vreme in care el era doar Crin, sa vedem, insa, ce va insemna si ce ne va rezerva DOMNUL ANTONESCU de acum incolo.
In ceea ce ma priveste pariez oricat ca Dl Antonescu nu va ajunge Rege al Spaniei, cum afirma un coblogger, dar nu risc nici macar un leu pe ideea ca el nu va deveni Presedintele Romaniei!
Cheers!
miercuri, 18 martie 2009
100
Sa fiu sincer, nu prea stiam pe 26 septembrie 2008, ziua cand mi-am facut curaj si am trimis prima postare, ce insemna „meseria” de blogger. Nu credeam ca voi ajunge sa ma intreb inainte de a merge la culcare, oare ce am scris azi, face sau nu face sens, sau ca atunci cand ma scol dimineata sa-mi pun intrebarea, astazi ce Dumnezeu voi scrie !? Si iata ca, dupa 6 luni, am ajuns la a suta postare, o mica aniversare sa-i zicem, nu o adictie, sper !?
Aveam ceva experienta de internaut, cu multi ani in urma participasem pe diverse liste de discutii romanesti, dar acolo parca era mai putina clasa, mesajele erau altfel si totul se cam termina in final cu acuze, uneori injuraturi, stiti voi bine rolul „anonimilor” sau al celor cu nume imprumutate, pe cand blogul este cu totul altceva, chiar si anonimii sunt altfel, mai eleganti, as zice :)! Sper sa si ramana asa!
Pentru mine experienta de pana acum este de-a dreptul extraordinara, va dati seama ca, dupa 40 de ani traiti printre vorbitori de alte limbi, in cazul meu nu doar de una, ci de doua, perioada in care ai ajuns sa si gandesti in acele limbi, revii acolo de unde ai plecat si acolo unde ai fi dorit sa fi trait toata viata, la limba ta! Sunt constient ca fac greseli in exprimare ba chiar voi continua sa le fac, dar contez pe voi, cititorii mei, pentru indulgenta si intelegere.
Romania a insemnat si inseamna foarte mult pentru mine, bunele si relele care vin de acolo ma bucura sau ma intristeaza la fel de mult ca si pe cei din tara si vreau sa cred ca atat eu cat si voi, prin tot ce afirmam sau scriem, ii vrem doar binele, iar ideile, opiniile si interventiile noastre, oricat de diferite ar fi ele, sunt dirijate doar spre acest tel.
Multumiri celor care ma viziteaza si ma citesc, la randu-mi, de aici din colt de lume, ma bucur ca v-am gasit, va citesc cu placere si va admir talentul scrisului.
Aveam ceva experienta de internaut, cu multi ani in urma participasem pe diverse liste de discutii romanesti, dar acolo parca era mai putina clasa, mesajele erau altfel si totul se cam termina in final cu acuze, uneori injuraturi, stiti voi bine rolul „anonimilor” sau al celor cu nume imprumutate, pe cand blogul este cu totul altceva, chiar si anonimii sunt altfel, mai eleganti, as zice :)! Sper sa si ramana asa!
Pentru mine experienta de pana acum este de-a dreptul extraordinara, va dati seama ca, dupa 40 de ani traiti printre vorbitori de alte limbi, in cazul meu nu doar de una, ci de doua, perioada in care ai ajuns sa si gandesti in acele limbi, revii acolo de unde ai plecat si acolo unde ai fi dorit sa fi trait toata viata, la limba ta! Sunt constient ca fac greseli in exprimare ba chiar voi continua sa le fac, dar contez pe voi, cititorii mei, pentru indulgenta si intelegere.
Romania a insemnat si inseamna foarte mult pentru mine, bunele si relele care vin de acolo ma bucura sau ma intristeaza la fel de mult ca si pe cei din tara si vreau sa cred ca atat eu cat si voi, prin tot ce afirmam sau scriem, ii vrem doar binele, iar ideile, opiniile si interventiile noastre, oricat de diferite ar fi ele, sunt dirijate doar spre acest tel.
Multumiri celor care ma viziteaza si ma citesc, la randu-mi, de aici din colt de lume, ma bucur ca v-am gasit, va citesc cu placere si va admir talentul scrisului.
luni, 16 martie 2009
Crin şi/sau Călin
Urmaresc cu atentie lupta pentru sefia Partidului National Liberal in care sunt angajati cei doi lideri, Crin Antonescu si Calin Popescu Tariceanu. O disputa, de cele mai multe ori eleganta, uneori poate ineleganta, dar mult mai sobra decat cea de pe margine, in care, vad, pardon citesc, prieteni de-ai mei, pe care i-am cunoscut cu multi ani inainte si pe care ii respect si stimez pentru dorinta lor sincera de a vedea o Romanie mai buna, batandu-se cu atata patima, fiecare pentru candidatul sau, incat chiar prietenia pe care au construit-o in timp si-o pun in joc.
Din punct de vedere politic nu ma consider, de fapt nu sunt, liberal, dar sincer doresc ca PNL sa nu aiba soarta partidului meu de suflet, PNTCD, macinat si dezmembrat de aceeasi lupta pentru putere.
Revenind la cei doi lideri, parerea mea este ca ambii au facut proba competentei si atasamentului la idealurile liberale, ambii au calitati de lider, ambii au fost si sunt soldati fideli ai partidului inca din 90’ si ar fi mare pacat ca unul dintre ei sa dispara complet de pe scena politica inca de a doua zi de dupa congres. Si asa se va si intampla, credeti-ma, daca „the winner takes it all”!
Unica solutie pentru pastrarea integritatii PNL-ului este ca viitorul sef al partidului ales pe 21 martie, oricare ar fi el, Crin sau Calin, sa-l numeasca, de indata, pe contracandidatul sau invins, drept candidatul partidului la alegerile prezidentiale. Ar fi un gest, nu numai elegant, dar si o proba de maturitate din partea unui lider de partid de tip modern pentru care interesele natiunii se confunda cu ale sale.
Daca se va intampla asa, sunt sigur ca si prietenii mei de care aminteam mai sus isi vor lasa de-o parte diferentele, ramanand asa cum au fost din totdeauna, prieteni si de aceeasi parte a baricadei.
Eu dau berea!
Din punct de vedere politic nu ma consider, de fapt nu sunt, liberal, dar sincer doresc ca PNL sa nu aiba soarta partidului meu de suflet, PNTCD, macinat si dezmembrat de aceeasi lupta pentru putere.
Revenind la cei doi lideri, parerea mea este ca ambii au facut proba competentei si atasamentului la idealurile liberale, ambii au calitati de lider, ambii au fost si sunt soldati fideli ai partidului inca din 90’ si ar fi mare pacat ca unul dintre ei sa dispara complet de pe scena politica inca de a doua zi de dupa congres. Si asa se va si intampla, credeti-ma, daca „the winner takes it all”!
Unica solutie pentru pastrarea integritatii PNL-ului este ca viitorul sef al partidului ales pe 21 martie, oricare ar fi el, Crin sau Calin, sa-l numeasca, de indata, pe contracandidatul sau invins, drept candidatul partidului la alegerile prezidentiale. Ar fi un gest, nu numai elegant, dar si o proba de maturitate din partea unui lider de partid de tip modern pentru care interesele natiunii se confunda cu ale sale.
Daca se va intampla asa, sunt sigur ca si prietenii mei de care aminteam mai sus isi vor lasa de-o parte diferentele, ramanand asa cum au fost din totdeauna, prieteni si de aceeasi parte a baricadei.
Eu dau berea!
Terra Nova
editeur
Florin Calinic Toropu
rédactrice en chef
Felicia Mihali
rédacteurs
Florentina Armaselu
Otilia Tunaru
Lucie Poirier
Florin Oncescu
Cristina Iovita
Cerasela Nistor
Luz Garcia de Zielinski
Iulia-Anamaria Salagor
Jean-Sébastien Ménard
Laura T. Ilea
correctrice
Huguette Proulx
designer web
Cristian Nistor
Bogdan Malaelea-Toropu
duminică, 15 martie 2009
sâmbătă, 14 martie 2009
Ziua "ălora" de pretutindeni!
Intr-o lume in care frontierele dintre state dispar pe zi ce trece si in care relatiile dintre ele sunt bazate pe documente universal recunoscute si pe respect iar cele dintre oameni devin, prin cunoastere, din ce in ce mai apropiate si mai calde, noii romanii ramanem, inca, ancorati in “frica” de a nu ne pierde teritorii si identitatea.
Intreaga tevatura a politicienilor romani si udmr-isti pe tema sarbatoririi zilei maghiarilor de pretutindeni nu numai ca este inutila dar este de-a dreptul stupida. Sa interzici unui sef de stat dreptul de a veni cu avionul, fie el militar, cand tu faci parte, alaturi de el, din aceeasi uniune (europeana) si organizatie (NATO) este mai mult decat lipsa de respect, este lipsa de “savoire vivre”! Si ca sa invatam totusi ceva, iata ca presedintele ungur ne mai da si o lectie de “savoir faire”, parcurgand distanta cu masina, in ciuda varstei sale si a impotrivirii noastre.
Ii dam mereu pe unguri drept exemplu de unitate si solidaritate, ii invidiem pentru interventiile si in special pentru rezultatele pe care le obtin, pentru tara lor de bastina, in cancelariile occidentale ( astea inca din vremea comunista) si ne intrebam, ba ne mai si miram, de ce noi, romanii, nu suntem in stare de acelasi lucru!?
Ce!?, noi, romanii, nu am fi uniti daca am avea in spate un stat care isi recunoaste fiii rasfirati in lume (nu doar inainte de alegeri), un stat care ii sprijina si nu le ignora existenta, un stat care, chiar daca nu va organiza maine o manifestare a romanilor de pretutindeni la Chisinau, Cernauti, in Timocul sarbesc sau la Roma, Madrid, Paris, New York, Vancouver, etc.etc., o va face macar la Bucuresti !?.
Pana atunci insa, ramanem, pentru statul roman, ceea ce de fapt am si fost: “ăia” de pretutindeni!
Intreaga tevatura a politicienilor romani si udmr-isti pe tema sarbatoririi zilei maghiarilor de pretutindeni nu numai ca este inutila dar este de-a dreptul stupida. Sa interzici unui sef de stat dreptul de a veni cu avionul, fie el militar, cand tu faci parte, alaturi de el, din aceeasi uniune (europeana) si organizatie (NATO) este mai mult decat lipsa de respect, este lipsa de “savoire vivre”! Si ca sa invatam totusi ceva, iata ca presedintele ungur ne mai da si o lectie de “savoir faire”, parcurgand distanta cu masina, in ciuda varstei sale si a impotrivirii noastre.
Ii dam mereu pe unguri drept exemplu de unitate si solidaritate, ii invidiem pentru interventiile si in special pentru rezultatele pe care le obtin, pentru tara lor de bastina, in cancelariile occidentale ( astea inca din vremea comunista) si ne intrebam, ba ne mai si miram, de ce noi, romanii, nu suntem in stare de acelasi lucru!?
Ce!?, noi, romanii, nu am fi uniti daca am avea in spate un stat care isi recunoaste fiii rasfirati in lume (nu doar inainte de alegeri), un stat care ii sprijina si nu le ignora existenta, un stat care, chiar daca nu va organiza maine o manifestare a romanilor de pretutindeni la Chisinau, Cernauti, in Timocul sarbesc sau la Roma, Madrid, Paris, New York, Vancouver, etc.etc., o va face macar la Bucuresti !?.
Pana atunci insa, ramanem, pentru statul roman, ceea ce de fapt am si fost: “ăia” de pretutindeni!
luni, 2 martie 2009
Congresul romanilor de pretutindeni
Noul secretar de stat, dl Eugen Tomac, declara, astazi in Italia ca, autoritatile romane intentioneaza sa organizeze in acest an prima editie a Congresului romanilor de pretutindeni.
Un eveniment pe care diaspora romana si-l doreste de foarte multi ani. Pregatirea lui cu atentie si atragerea organizatiilor, gruparilor cat si a persoanelor doritoare de unitate romaneasca in spiritul unor relatii de cooperare, nicidecum de subordonare, ar garanta succesul congresului.
Sa fie intr-un ceas bun si sa ne rugam ca ideea sa nu moara in fasa! :) Contam, asadar, pe tineretea dlui Tomac si pe sprijinul parlamentarilor nostri.
Un eveniment pe care diaspora romana si-l doreste de foarte multi ani. Pregatirea lui cu atentie si atragerea organizatiilor, gruparilor cat si a persoanelor doritoare de unitate romaneasca in spiritul unor relatii de cooperare, nicidecum de subordonare, ar garanta succesul congresului.
Sa fie intr-un ceas bun si sa ne rugam ca ideea sa nu moara in fasa! :) Contam, asadar, pe tineretea dlui Tomac si pe sprijinul parlamentarilor nostri.
Viorel Badea* - declaratie politica
Domnule Preşedinte,
Doamnelor şi domnilor colegi,
Doamnelor şi domnilor colegi,
Acaparaţi de problemele politicii sau politicianismului nostru cotidian, într-o perioadă, e drept, tensionată şi complicată, uităm de multe ori că mai există o categorie de români, extrem de importantă, şi pe care suntem chemaţi să o reprezentăm aici. Este vorba despre românii din jurul statului român, despre care istoricul Nicolae Iorga spunea că este „înconjurat de români”.
Vin în faţa dumneavoastră cu două probleme.
Prima chestiune ţine de problema drepturilor religioase ale românilor din Nord Estul Serbiei, regiunea Timoc, mai exact de situaţia Protopopiatului Ortodox Roman Dacia Ripensis. Această instituţie este în continuare agresată de autorităţile sârbe. Fundaţia Bisericii Ortodoxe Române din Mălainiţa a fost sfinţită la 8 martie 2008 şi se află, canonic, în subordinea Patriarhiei Române. La 21 ianuarie 2009 o decizie a Primăriei Negotin (de care aparţine localitatea Mălainiţa) a întrerupt lucrările, cerând demolarea construcţiei în termen de 15 zile. Prietenii noştri sârbi invocă probleme de procedură, pe când noi ştim, la fel ca şi autorităţile sârbe, că problema este una politică.
Este nu numai regretabil, dar este în primul rând condamnabil că românii ortodocşi din Serbia de Nord Est se mai confruntă cu astfel de probleme în secolul XXI. În condiţiile în care minoritatea sârba din România se bucură, în mod firesc, de drepturi şi privilegii la cele mai înalte standarde europene, românii timoceni se confruntă în Serbia cu probleme aparţinând mai mult mentalităţilor medievale, specifice unui stat teocratic, nu unui stat laic, modern, în care separaţia dintre stat şi biserică există şi funcţionează.
România a acordat şi acordă ajutor Serbiei atât în procesul de procesul de integrare europeană, cât şi in relaţiile regionale. Şi cu ce suntem răsplătiţi? Ameninţări cu demolarea lăcaşelor de cult şi presiuni la adresa preoţilor români!
In concluzie, fac un apel la înţelepciune şi prudenţă. Va trebui ca, pe viitor, România şi Serbia să îşi construiască un destin european comun, să identificăm împreună elementele care ne unesc şi să le soluţionăm pe cele care ne despart.
A doua problemă se referă la românii din Basarabia, cea mai mare comunitate românească din afara frontierelor statului nostru. După cum ştiţi, pe 5 aprilie a.c., vor avea loc alegeri parlamentare în R. Moldova. Despre ce se întâmplă acolo nu ştim aproape nimic, noi, românii din dreapta Prutului, inclusiv politicienii. Dar nici românii din stânga Prutului nu ştiu nimic despre ce gândim, ce spunem sau ce credem noi despre dânşii.
Mediatic vorbind, suntem izolaţi şi aproape străini unii de ceilalţi.
Nu există la televiziunile din România, decât în regim de excepţie, ştiri despre R. Moldova, care este invocată, eventual, când preşedintele Voronin mai lansează o serie de atacuri contra Bucureştiului sau vreun cuplu sinistru de genul Gorbunov/ Grebenov se nimereşte într-un caz precum cel de la Braşov.
Stimaţi colegi, pentru miza pe care o reprezintă R. Moldova pentru noi, românii, asta este mult prea puţin. În condiţiile în care TVR 1 a fost scos de pe frecvenţa naţională (II) din R. Moldova, informarea celor din stânga Prutului despre noi este şi ea foarte defectuoasa.
În aceste condiţii, mai ales în contextul alegerilor decisive din stânga Prutului, solicit ca Senatul României să propună conducerii TVR-ului să urgenteze punerea pe post a unei emisiuni săptămânale dedicată românilor din R. Moldova. Propun, în acest context, ca, în termenul cel mai scurt, Comisiile pentru politică externă şi pentru cultură, arte şi mass media ale celor două Camere să-i audieze pe preşedintele director general al TVR şi pe ministrul Culturii, Cultelor şi patrimoniului naţional în legătură cu acest proiect.
Menţionez că proiectul emisiunii există, el aşteptând doar decizia finală si, pe cale de consecinta, implementarea acestuia. Considerăm imperios necesar ca această emisiune să fie lansată înainte de data alegerilor din 5 aprilie.
Prin urmare, vă propun să vă alăturaţi iniţiativei mele şi vă cer sprijinul în acest demers.
Vă mulţumesc!
02.03.09
* Dl Viorel Badea este senator in Colegiul Europa-Asia
n.m. Pana in prezent, cel mai activ reprezentant al diasporei din Parlamentul Romaniei
Vin în faţa dumneavoastră cu două probleme.
Prima chestiune ţine de problema drepturilor religioase ale românilor din Nord Estul Serbiei, regiunea Timoc, mai exact de situaţia Protopopiatului Ortodox Roman Dacia Ripensis. Această instituţie este în continuare agresată de autorităţile sârbe. Fundaţia Bisericii Ortodoxe Române din Mălainiţa a fost sfinţită la 8 martie 2008 şi se află, canonic, în subordinea Patriarhiei Române. La 21 ianuarie 2009 o decizie a Primăriei Negotin (de care aparţine localitatea Mălainiţa) a întrerupt lucrările, cerând demolarea construcţiei în termen de 15 zile. Prietenii noştri sârbi invocă probleme de procedură, pe când noi ştim, la fel ca şi autorităţile sârbe, că problema este una politică.
Este nu numai regretabil, dar este în primul rând condamnabil că românii ortodocşi din Serbia de Nord Est se mai confruntă cu astfel de probleme în secolul XXI. În condiţiile în care minoritatea sârba din România se bucură, în mod firesc, de drepturi şi privilegii la cele mai înalte standarde europene, românii timoceni se confruntă în Serbia cu probleme aparţinând mai mult mentalităţilor medievale, specifice unui stat teocratic, nu unui stat laic, modern, în care separaţia dintre stat şi biserică există şi funcţionează.
România a acordat şi acordă ajutor Serbiei atât în procesul de procesul de integrare europeană, cât şi in relaţiile regionale. Şi cu ce suntem răsplătiţi? Ameninţări cu demolarea lăcaşelor de cult şi presiuni la adresa preoţilor români!
In concluzie, fac un apel la înţelepciune şi prudenţă. Va trebui ca, pe viitor, România şi Serbia să îşi construiască un destin european comun, să identificăm împreună elementele care ne unesc şi să le soluţionăm pe cele care ne despart.
A doua problemă se referă la românii din Basarabia, cea mai mare comunitate românească din afara frontierelor statului nostru. După cum ştiţi, pe 5 aprilie a.c., vor avea loc alegeri parlamentare în R. Moldova. Despre ce se întâmplă acolo nu ştim aproape nimic, noi, românii din dreapta Prutului, inclusiv politicienii. Dar nici românii din stânga Prutului nu ştiu nimic despre ce gândim, ce spunem sau ce credem noi despre dânşii.
Mediatic vorbind, suntem izolaţi şi aproape străini unii de ceilalţi.
Nu există la televiziunile din România, decât în regim de excepţie, ştiri despre R. Moldova, care este invocată, eventual, când preşedintele Voronin mai lansează o serie de atacuri contra Bucureştiului sau vreun cuplu sinistru de genul Gorbunov/ Grebenov se nimereşte într-un caz precum cel de la Braşov.
Stimaţi colegi, pentru miza pe care o reprezintă R. Moldova pentru noi, românii, asta este mult prea puţin. În condiţiile în care TVR 1 a fost scos de pe frecvenţa naţională (II) din R. Moldova, informarea celor din stânga Prutului despre noi este şi ea foarte defectuoasa.
În aceste condiţii, mai ales în contextul alegerilor decisive din stânga Prutului, solicit ca Senatul României să propună conducerii TVR-ului să urgenteze punerea pe post a unei emisiuni săptămânale dedicată românilor din R. Moldova. Propun, în acest context, ca, în termenul cel mai scurt, Comisiile pentru politică externă şi pentru cultură, arte şi mass media ale celor două Camere să-i audieze pe preşedintele director general al TVR şi pe ministrul Culturii, Cultelor şi patrimoniului naţional în legătură cu acest proiect.
Menţionez că proiectul emisiunii există, el aşteptând doar decizia finală si, pe cale de consecinta, implementarea acestuia. Considerăm imperios necesar ca această emisiune să fie lansată înainte de data alegerilor din 5 aprilie.
Prin urmare, vă propun să vă alăturaţi iniţiativei mele şi vă cer sprijinul în acest demers.
Vă mulţumesc!
02.03.09
* Dl Viorel Badea este senator in Colegiul Europa-Asia
n.m. Pana in prezent, cel mai activ reprezentant al diasporei din Parlamentul Romaniei
sâmbătă, 28 februarie 2009
Marţisor
Doamnelor si domnisoarelor, gandul meu sincer de respect, pretuire si admiratie.
Primavara insorita!
Unde ne sunt alesii?
La o luna dupa dupa debutul sesiunii de primavara a Parlamentului Romaniei mi-am pus intrebarea, fireasca zic eu, unde sunt si ce fac alesii diasporei? Nu auzisem pana acum mare lucru despre activitatea domniilor lor in afara de cateva cateva stiri marunte care fac deobicei deliciul presei romanesti. Nu intru in detalii, am mentionat deja intr-un posting anterior despre ce era vorba. Asadar, i-am cautat in paginile personale de pe internet, cele pe care le folosisera intensiv in timpul campaniei electorale. Am gasit si am luat cunostinta de interventiile recente din camera ale senatorului Raymond Luca dar nu am gasit nimic nou in pagina deputatului Mircea Lubanovici.
Scriam in ziua debutului domniilor lor in Parlament, citez: „internetul, acest puternic mijloc de comunicare, ne sta la dispozitie si nici o scuza din lume nu poate fi gasita pentru nefolosirea lui” si cred ca este normal sa ne asteptam ca dnii deputati sa tina seama de aceasta realitate. Mai ales ca, in conditiile date, acesta este singurul mijloc de comunicare pe care il avem, si ei si noi, la dispozitie. Eu unul ii asigur ca le voi urmari atent activitatea, la fel cum ii invit si pe concetatenii mei diasporeni sa o faca. Mai jos gasiti site-urile celor doi domni (click pe numele lor).
Nu pot sa inchei fara sa le readuc totusi aminte distinsilor nostri reprezentanti promisiunea legata de introducerea votului prin corespondenta sau electronic pentru romanii din strainatate. Aplicarea lui ar nivela diferentele dintre romani si le-ar da si dumnealor mai multa greutate in Parlament. Iar cum timpul trece extrem de rapid si dezbaterile pe aceasta tema vor fi, sunt sigur, extrem de dificile si lungi, ii invit sa se puna la treaba de pe acum. Mai mult chiar, imi permit sa-i reamintesc dlui Lubanovici, care, candidand pentru un partid, astazi la putere, ne indemna inaintea alegerilor sa nu ne irosim voturile pe un candidat independent, fara sprijin. Cum alegatorii i-au dat crezare acum e timpul sa ne si probeze afirmatia. Sau cum o zice inca mai bine americanul „ Put Your Money Where Your Mouth Is”!
Scriam in ziua debutului domniilor lor in Parlament, citez: „internetul, acest puternic mijloc de comunicare, ne sta la dispozitie si nici o scuza din lume nu poate fi gasita pentru nefolosirea lui” si cred ca este normal sa ne asteptam ca dnii deputati sa tina seama de aceasta realitate. Mai ales ca, in conditiile date, acesta este singurul mijloc de comunicare pe care il avem, si ei si noi, la dispozitie. Eu unul ii asigur ca le voi urmari atent activitatea, la fel cum ii invit si pe concetatenii mei diasporeni sa o faca. Mai jos gasiti site-urile celor doi domni (click pe numele lor).
Nu pot sa inchei fara sa le readuc totusi aminte distinsilor nostri reprezentanti promisiunea legata de introducerea votului prin corespondenta sau electronic pentru romanii din strainatate. Aplicarea lui ar nivela diferentele dintre romani si le-ar da si dumnealor mai multa greutate in Parlament. Iar cum timpul trece extrem de rapid si dezbaterile pe aceasta tema vor fi, sunt sigur, extrem de dificile si lungi, ii invit sa se puna la treaba de pe acum. Mai mult chiar, imi permit sa-i reamintesc dlui Lubanovici, care, candidand pentru un partid, astazi la putere, ne indemna inaintea alegerilor sa nu ne irosim voturile pe un candidat independent, fara sprijin. Cum alegatorii i-au dat crezare acum e timpul sa ne si probeze afirmatia. Sau cum o zice inca mai bine americanul „ Put Your Money Where Your Mouth Is”!
vineri, 27 februarie 2009
Cristian Preda
Cum in Romania fiecare zi ne rezerva un eveniment surpriza, iata ca a venit si randul profesorului Cristian Preda.
Declaratia domniei sale prin care isi anunta inscrierea intr-un pardid (PDL) si candidatura pentru un post de parlamentar european, imi produce totusi un regret. Sa ma explic: tare as fi vrut ca dl. Cristian Preda sa ia aceasta decizie in urma cu 5-6 luni, lucru ce-i permitea sa participe la alegerile parlamentare din Romania si implicit sa faca politica la Bucuresti, unde, mai mult decat la Bruxelles sau Strasbourg, este nevoie de competenta, claritate si onestitate.
Ma asteptam, asadar, la o reactie cat se poate de pozitiva a celor interesati de soarta tarii, fata de acest anunt si raman putin mirat ca intalnesc pe bloguri destule comentarii nefavorabile la adresa dlui Preda. Nu ca n-ar avea dreptul sa-l conteste, Doamne fereste, dar ma gandeam ca cei de acasa, stiind mult mai multe despre candidat si despre posibilitatile si ideile sale decat mine, aflat ceva mai izolat in acest colt de lume, il cantaresc in functie de valoarea sa si mai putin in functie de asocierea cu o persoana sau cu un partid. Si atunci nu pot sa nu intreb: mai exista oare respect pentru om si pentru valoare!?
Ne plangem continuu de faptul ca varfurile societatii civile stau deoparte, criticam adesea intentiille unor „curajosi”, pregatiti sa intre in arena politica, cu toate ca suntem, in tot acest timp, constienti ca schimbarea pe care o dorim nu poate fi facuta decat din inauntru! Englezul, mult mai pragmatic decat noi, spune: „if you can’t beat them, join them!”, si nu numai ca o spune, o si face, pentru ca pentru el schimbarea este mult mai importanta decat parerea celor din jur. El nu sta pe margine!
Declaratia domniei sale prin care isi anunta inscrierea intr-un pardid (PDL) si candidatura pentru un post de parlamentar european, imi produce totusi un regret. Sa ma explic: tare as fi vrut ca dl. Cristian Preda sa ia aceasta decizie in urma cu 5-6 luni, lucru ce-i permitea sa participe la alegerile parlamentare din Romania si implicit sa faca politica la Bucuresti, unde, mai mult decat la Bruxelles sau Strasbourg, este nevoie de competenta, claritate si onestitate.
Ma asteptam, asadar, la o reactie cat se poate de pozitiva a celor interesati de soarta tarii, fata de acest anunt si raman putin mirat ca intalnesc pe bloguri destule comentarii nefavorabile la adresa dlui Preda. Nu ca n-ar avea dreptul sa-l conteste, Doamne fereste, dar ma gandeam ca cei de acasa, stiind mult mai multe despre candidat si despre posibilitatile si ideile sale decat mine, aflat ceva mai izolat in acest colt de lume, il cantaresc in functie de valoarea sa si mai putin in functie de asocierea cu o persoana sau cu un partid. Si atunci nu pot sa nu intreb: mai exista oare respect pentru om si pentru valoare!?
Ne plangem continuu de faptul ca varfurile societatii civile stau deoparte, criticam adesea intentiille unor „curajosi”, pregatiti sa intre in arena politica, cu toate ca suntem, in tot acest timp, constienti ca schimbarea pe care o dorim nu poate fi facuta decat din inauntru! Englezul, mult mai pragmatic decat noi, spune: „if you can’t beat them, join them!”, si nu numai ca o spune, o si face, pentru ca pentru el schimbarea este mult mai importanta decat parerea celor din jur. El nu sta pe margine!
Cu primul ministru din New Brunswick, Canada, dl. Shawn GrahamAm avut ocazia, astazi pot spune placerea, de a-l cunoaste pe dl Cristian Preda in urma cu mai multi ani, treburile si interesele ne-au adus de mai multe ori sub acelasi acoperis. Pot sa va spun, cu mana pe inima, ca am intalnit un tanar serios dar placut, competent dar modest, volubil dar discret, un om care nu incearca sa se impuna dar are prestanta, un om care-si castiga rapid respectul celor pe care ii intalneste.
Si e bine de stiut ca acest respect l-a castigat atat in mediul universitar cat si in inalte cancelarii politice.
Eu unul merg fara rezerve pe mana lui Cristian Preda, iar voi, dragii mei cititori, imi veti da, sau nu, dreptate peste cativa ani.
Sa fie intr-un ceas bun pentru Romania si pentru politica romaneasca!
Eugen Tomac in Italia
Aflu ca tanarul Eugen Tomac, noul secretar de stat pentru relatiile cu romanii de pretutindeni, efectueaza, incepand de azi, 27 februarie si pana pe 1 martie 2009, o vizita in Italia.
Vizita are ca obiective realizarea de contacte cu membrii comunitatii romanesti si incurajarea implicarii asociatiilor si a membrilor acestora in organizarea de actiuni cu caracter identitar.
Salut aceasta initiativa si sper ca implicarea directa a secretatului de stat la fel ca si sprijinul oficialitatilor din Bucuresti pentru romanii din strainatate sa nu ramana doar la stadiul de suport moral. Cu riscul de a imi obosi cititorii repet si aici ideea in care cred, anume ca statul roman trebuie sa investeasca, mai inainte de toate in oameni, a se citi romani, si mai apoi in programe sau "brand"-uri de tara.
Vizita are ca obiective realizarea de contacte cu membrii comunitatii romanesti si incurajarea implicarii asociatiilor si a membrilor acestora in organizarea de actiuni cu caracter identitar.
Salut aceasta initiativa si sper ca implicarea directa a secretatului de stat la fel ca si sprijinul oficialitatilor din Bucuresti pentru romanii din strainatate sa nu ramana doar la stadiul de suport moral. Cu riscul de a imi obosi cititorii repet si aici ideea in care cred, anume ca statul roman trebuie sa investeasca, mai inainte de toate in oameni, a se citi romani, si mai apoi in programe sau "brand"-uri de tara.
miercuri, 25 februarie 2009
Ne vom uni vreodata!?
Auzim adesea, de la jurnalisti, comentatori, politicieni si chiar de la oamenii de rand printre care ma numar si eu, cum ca noi romanii din strainatate am fi divizati, incapabili de a fi solidari cu o cauza, tacuti atunci cand este nevoie sa ne facem auziti si as putea continua si cu alte caracterizari de acest fel.
Eu as spune mai degraba ca suntem dezorganizati. Nici nu e de mirare pentru o comunitate tratata prin divizare si izolare pana in 89 si cu indiferenta si aroganta din 89 incoace.
Aici este buba, aici va trebui ca cineva responsabil din statul roman, alaturi de reprezentanti ai diasporei, sa-si dirijeze atentia pentru a repara ceea ce mai poate fi inca reparat.
Sunt, pur si simplu, uimit de neglijenta, mai bine zis de nepasarea autoritatilor romane! Sa nu se gaseasca printre ei cineva cu o viziune spre viitor, cineva care sa realizeze ca in conditiile lumii de astazi, cand romanii si-au castigat libertatea de miscare si frontierele dispar, situatii ca acestea pe care le traiesc romanii din Italia acum, vor mai fi, din pacate, si in viitor. Oare nu e mai bine sa le prevenim decat sa le carpim!?
Cu riscul de a ma repeta insist ca statul roman sa investeasca in oameni, adica in romani, cei care cunosc, pot face diferente, pot compara si pot deveni acele voci puternice de care Romania are nevoie in orice situatie. Pentru ca, stim bine, noi suntem primii interesati sa castigam respectul comunitatilor in care traim iar castigandu-l el se va resfrange si la tara din care provenim.
Organizarea bine gandita si sprijinita de statul roman a comunitatilor romanesti din strainatate este pasul necesar pentru refacerea unitatii noastre. Voi comenta pe aceasta tema curand.
P.S. Intr-o postare anterioara spuneam ca este nevoie sa-i avem printre noi, cat mai des posibil, pe alesii diasporei, dar iata ca aflam, chiar astazi, ca bugetul celor doua camere nu le va permite decat vizite periodice, odata pe sesiune in cazul Americii si o data pe luna in cazul Europei. Dar mai bine cititi AICI. Masura total nejustificata si nepotrivita! Ma astept ca alesii nostri sa se manifeste de indata si sa nu accepte propunerea, mai mult decat derizorie.
Eu as spune mai degraba ca suntem dezorganizati. Nici nu e de mirare pentru o comunitate tratata prin divizare si izolare pana in 89 si cu indiferenta si aroganta din 89 incoace.
Aici este buba, aici va trebui ca cineva responsabil din statul roman, alaturi de reprezentanti ai diasporei, sa-si dirijeze atentia pentru a repara ceea ce mai poate fi inca reparat.
Sunt, pur si simplu, uimit de neglijenta, mai bine zis de nepasarea autoritatilor romane! Sa nu se gaseasca printre ei cineva cu o viziune spre viitor, cineva care sa realizeze ca in conditiile lumii de astazi, cand romanii si-au castigat libertatea de miscare si frontierele dispar, situatii ca acestea pe care le traiesc romanii din Italia acum, vor mai fi, din pacate, si in viitor. Oare nu e mai bine sa le prevenim decat sa le carpim!?
Cu riscul de a ma repeta insist ca statul roman sa investeasca in oameni, adica in romani, cei care cunosc, pot face diferente, pot compara si pot deveni acele voci puternice de care Romania are nevoie in orice situatie. Pentru ca, stim bine, noi suntem primii interesati sa castigam respectul comunitatilor in care traim iar castigandu-l el se va resfrange si la tara din care provenim.
Organizarea bine gandita si sprijinita de statul roman a comunitatilor romanesti din strainatate este pasul necesar pentru refacerea unitatii noastre. Voi comenta pe aceasta tema curand.
P.S. Intr-o postare anterioara spuneam ca este nevoie sa-i avem printre noi, cat mai des posibil, pe alesii diasporei, dar iata ca aflam, chiar astazi, ca bugetul celor doua camere nu le va permite decat vizite periodice, odata pe sesiune in cazul Americii si o data pe luna in cazul Europei. Dar mai bine cititi AICI. Masura total nejustificata si nepotrivita! Ma astept ca alesii nostri sa se manifeste de indata si sa nu accepte propunerea, mai mult decat derizorie.
luni, 23 februarie 2009
De la Roma
Am vizionat astazi conferinta de presa sustinuta de cei doi ministri de externe, roman si italian, de la Roma. Am vazut un ministru roman, dl. Cristian Diaconescu, putin nervos la inceput, avea si de ce, ferm in afirmatiile sale si decis sa apere interesele si demnitatea conationalilor sai si un ministru italian, dl Franco Frattini, alunecos, nesigur pe el, ba, as zice, chiar „smecher” atunci cand incerca sa-l convinga pe omologul sau roman sa-si ia acasa infractorii sau sa-l anunte atunci cand acestia se vor indrepta spre Italia :). Se vedea clar ca, prin tot ce spunea, el se adresa presei italiene, mai putin colegului sau.
Si pentru ca am amintit de presa, am urmarit si o buna parte din emisiunea in direct de la Roma a Realitatii TV. Nu vreau sa vorbesc despre emisiune, moderatorul imi produce alergie, dar nu pot sa nu remarc realismul si eleganta interventiilor jurnalistilor italieni. In conditiile date, peste asteptari.
Si pentru ca am amintit de presa, am urmarit si o buna parte din emisiunea in direct de la Roma a Realitatii TV. Nu vreau sa vorbesc despre emisiune, moderatorul imi produce alergie, dar nu pot sa nu remarc realismul si eleganta interventiilor jurnalistilor italieni. In conditiile date, peste asteptari.
duminică, 22 februarie 2009
Cursuri universitare
Site-ul “Academic Earth” ofera acces gratuit la mai multe cursuri predate de profesori din universitati americane de renume. Idee excelenta ce serveste multiple scopuri deodata. Iata si o mostra.
Bradley, Bill "Russia: Yesterday, Today and Tomorrow." Academic Earth. 15 Jan 2009. Web. 22 Feb 2009. http://academicearth.org/lectures/russia-yesterday-today-and-tomorrow
Sper ca tinerii universitari romani vor folosi exemplul ca pe o provocare.
Bradley, Bill "Russia: Yesterday, Today and Tomorrow." Academic Earth. 15 Jan 2009. Web. 22 Feb 2009. http://academicearth.org/lectures/russia-yesterday-today-and-tomorrow
Sper ca tinerii universitari romani vor folosi exemplul ca pe o provocare.
sâmbătă, 21 februarie 2009
E nevoie!
Inteleg frustrarea pe care o simt romanii din Italia. Nu este usor sa fi tinta atacurilor repetate ale politicienilor extremisti, a mass mediei, si, nu in ultimul rand, al oamenilor de rand din acea tara, pentru niste fapte savarsite de niste infractori de ultima speta, proveniti, e drept, dintre noi.
Indignarea romanilor majoritari, si nu numai ai celor din Italia, este inteleasa, sunt sigur, de cei care judeca drept, dar iesirea din impas nu poate fi facuta decat prin noi insine.
E nevoie, mai mult ca niciodata, de unitate, e nevoie, mai mult ca oricand, sa fim solidari unul cu celalalt, e nevoie sa ne grupam si sa ne facem cunoscuta pozitia, e nevoie sa condamnam cu tarie actele nedemne ale conationalilor nostri, e nevoie sa nu ne ascundem limba si sa vorbim romaneste pe strada, e nevoie sa demonstram toate acestea cu bun simt si fara aroganta, e nevoie sa ne oprim din lamentare, e nevoie sa nu mai aruncam vina pe istorie.
E nevoie ca statul roman sa inteleaga ca doar invenstind in români va reusi sa-si faca un nume in lume si sa renunte la asa zisele „branduri” de tara, niste petice sau band-aid-uri (scuze, dar zau ca nu mai stiu cum le zice pe romaneste) aplicate pe niste bube aflate continuu in plina eruptie.
E nevoie ca noii alesi ai diasporei sa se afle mereu in mijlocul comunitatilor romanesti din strainatate, prezenta lor poate insemna enorm de mult in aceste momente. E nevoie ca inaltii demnitari ai statului, de la presedinte pana la ministrul de externe, sa se pronunte cu fermitate si sa-si manifeste solidaritatea cu romanii din strainatate.
Si e nevoie sa ne reamintim ca suntem cu totii români. Si la bine si la rau!
Indignarea romanilor majoritari, si nu numai ai celor din Italia, este inteleasa, sunt sigur, de cei care judeca drept, dar iesirea din impas nu poate fi facuta decat prin noi insine.
E nevoie, mai mult ca niciodata, de unitate, e nevoie, mai mult ca oricand, sa fim solidari unul cu celalalt, e nevoie sa ne grupam si sa ne facem cunoscuta pozitia, e nevoie sa condamnam cu tarie actele nedemne ale conationalilor nostri, e nevoie sa nu ne ascundem limba si sa vorbim romaneste pe strada, e nevoie sa demonstram toate acestea cu bun simt si fara aroganta, e nevoie sa ne oprim din lamentare, e nevoie sa nu mai aruncam vina pe istorie.
E nevoie ca statul roman sa inteleaga ca doar invenstind in români va reusi sa-si faca un nume in lume si sa renunte la asa zisele „branduri” de tara, niste petice sau band-aid-uri (scuze, dar zau ca nu mai stiu cum le zice pe romaneste) aplicate pe niste bube aflate continuu in plina eruptie.
E nevoie ca noii alesi ai diasporei sa se afle mereu in mijlocul comunitatilor romanesti din strainatate, prezenta lor poate insemna enorm de mult in aceste momente. E nevoie ca inaltii demnitari ai statului, de la presedinte pana la ministrul de externe, sa se pronunte cu fermitate si sa-si manifeste solidaritatea cu romanii din strainatate.
Si e nevoie sa ne reamintim ca suntem cu totii români. Si la bine si la rau!
vineri, 20 februarie 2009
joi, 19 februarie 2009
Vizita la Iowa :)
Presedintele american Barack Obama a fost astazi, pentru cateva ore, oaspetele Canadei. Este un obicei mai vechi ai presedintilor americani (Nixon a facut exceptie) sa faca prima vizita in tara vecina si prietena. Undeva este normal, schimburile comerciale dintre cele doua tari se cifreaza la un miliard si jumatate de dolari pe zi, fara sa mai amintim milioanele de joburi create si de o parte si de alta a frontierei din aceasta cooperare.
Totul bun si frumos, se spune ca cei doi lideri, Obama si premierul canadian Stephen Harper, au gasit ingredientele chimice necesare unei relatii personale ce poate da rezultate dintre cele mai bune in relatiile dintre cele doua tari, doar ca la despartire (conferinta de presa), presedintele american, multumind gazdei canadiene, spune ca s-a simtit foarte bine si ca va reveni cu placere la Iowa, pardon la Ottawa, s-a corectat repede presedintele.
O scapare, sa-i zicem gafa, mentionata dar trecuta repede cu vederea de presa canadiana. Intr-un cuvant, nimeni nu s-a inflamat!
Pe mine m-a dus insa gandul la ce s-ar fi putut intampla daca Obama ar fi pronuntat, la Bucuresti, Budapest in loc de Bucharest!? Doamne fereste!:(
Totul bun si frumos, se spune ca cei doi lideri, Obama si premierul canadian Stephen Harper, au gasit ingredientele chimice necesare unei relatii personale ce poate da rezultate dintre cele mai bune in relatiile dintre cele doua tari, doar ca la despartire (conferinta de presa), presedintele american, multumind gazdei canadiene, spune ca s-a simtit foarte bine si ca va reveni cu placere la Iowa, pardon la Ottawa, s-a corectat repede presedintele.
O scapare, sa-i zicem gafa, mentionata dar trecuta repede cu vederea de presa canadiana. Intr-un cuvant, nimeni nu s-a inflamat!
Pe mine m-a dus insa gandul la ce s-ar fi putut intampla daca Obama ar fi pronuntat, la Bucuresti, Budapest in loc de Bucharest!? Doamne fereste!:(
duminică, 15 februarie 2009
Simtaminte
Astazi am fost ungur. Am fost ungur pentru ca maghiarii mi-au dat o lectie de demnitate si de omenie, ungur, pentru ca ei mi-au cinstit fratele, crestineste si cu bun simt, asa cum eu nu am fost in stare sa o fac.
Dar maine, vreau sa ma retrezesc roman si sa le cer iertare, si lui Marian si lui Gheorghe Lala, celalalt frate al meu, pentru care n-am avut „timp” nici sa plang, nici sa ma rog, nici sa aprind o lumanare.
Update, 20 februarie. Un prieten ma trimite la blogul lui Razvan Ionescu. La randul meu va invit si pe d-voastra sa o faceti. Cititi-i, va rog, "Povara omului obisnuit". Randuri de bun simt despre doi oameni si un strigat fata de indiferenta noastra.
Dar maine, vreau sa ma retrezesc roman si sa le cer iertare, si lui Marian si lui Gheorghe Lala, celalalt frate al meu, pentru care n-am avut „timp” nici sa plang, nici sa ma rog, nici sa aprind o lumanare.
Update, 20 februarie. Un prieten ma trimite la blogul lui Razvan Ionescu. La randul meu va invit si pe d-voastra sa o faceti. Cititi-i, va rog, "Povara omului obisnuit". Randuri de bun simt despre doi oameni si un strigat fata de indiferenta noastra.
vineri, 13 februarie 2009
Gloriile nu mor
Gloriile nu mor, ele sunt aplaudate si cinstite. Putere si curaj familiei lui Marian
miercuri, 11 februarie 2009
Asa da!
Declaratiile de astazi ale dlui Cristian Diaconescu, ministrul roman de externe, prin care condamna atitudinea agresiva si xenofoba a unor inalti politicieni italieni fata de comunitatea romaneasca din Peninsula sunt bine venite si de mult asteptate. In fine, un oficial al statului roman se ridica si vorbeste in numele celor multi si demni.
Nimeni in lume nu are dreptul sa generalizeze si sa arunce vina asupra unei intregi natiuni pentru comportamentul sau pentru actele marsave savarsite de indivizi scapati de sub controlul familiei si societatii. Acestia sunt doar infractori si trebuie tratati ca atare. Statele au la indemana toate mijloacele punitive necesare pentru astfel de cazuri. Nu le ramane decat sa le foloseasca.
Nimic mai mult!
Nimeni in lume nu are dreptul sa generalizeze si sa arunce vina asupra unei intregi natiuni pentru comportamentul sau pentru actele marsave savarsite de indivizi scapati de sub controlul familiei si societatii. Acestia sunt doar infractori si trebuie tratati ca atare. Statele au la indemana toate mijloacele punitive necesare pentru astfel de cazuri. Nu le ramane decat sa le foloseasca.
Nimic mai mult!
vineri, 6 februarie 2009
Thank God it's Friday
Doamne, ce saptamana agitata! Sa o tii in lant, una pe zi, e epuizant. Si pentru asasini si pentru politisti; si pentru batranii bolnavi de inima si pentru doctori; si pentru PSD-ul lui Adrian Nastase si pentru PD-L-ul DNA-ului; si pentru Sterling Resources si pentru politicienii ramasi pe dinafara comisioanelor; si pentru senatorul Piergiorgio Stiffoni si pentru viola(n)torii nostri din Cizma; si pentru... toti ceilalti Ciorogarlani, ce nu-i mai tin minte.
Imi inchipui ce surmenati trebuie sa fie si moderatorii de la cele doua televiziuni de talk show „prietene”, Razvan Dumitrescu si Andreea Cretulescu de la „R” si Mihai Gadea si Dana Grecu de la „A”, cu ai lor analisti, nu-i mai numesc, sunt deja prea multi, chemati sa „regleze problemele natiei” !
Noroc cu weekend-ul cand isi iau mai toti o mica pauza. Zau ca nu se mai putea! :-(
Lasand insa gluma la o parte zau ca-i trist sa asistam la o Romanie lasata in voia sortii, neguvernata dar si neguvernabila. Parte din vina o avem si noi, cei asezati la caldura caminului de unde luam mai totul in deradere si trancanim fara sfarsit impotriva celor care vor sa aibe, ca si noi de altfel, ultimul cuvant!
Sfarsit de saptamana linistit tuturor.
Imi inchipui ce surmenati trebuie sa fie si moderatorii de la cele doua televiziuni de talk show „prietene”, Razvan Dumitrescu si Andreea Cretulescu de la „R” si Mihai Gadea si Dana Grecu de la „A”, cu ai lor analisti, nu-i mai numesc, sunt deja prea multi, chemati sa „regleze problemele natiei” !
Noroc cu weekend-ul cand isi iau mai toti o mica pauza. Zau ca nu se mai putea! :-(
Lasand insa gluma la o parte zau ca-i trist sa asistam la o Romanie lasata in voia sortii, neguvernata dar si neguvernabila. Parte din vina o avem si noi, cei asezati la caldura caminului de unde luam mai totul in deradere si trancanim fara sfarsit impotriva celor care vor sa aibe, ca si noi de altfel, ultimul cuvant!
Sfarsit de saptamana linistit tuturor.
miercuri, 4 februarie 2009
A iesit PSD-ul de la guvernare!?
Daca ma iau dupa vorbele aruncate astazi de membrii celor doua tabere aflate la putere in comisia juridica, dar mai ales dupa decizia lor, 10 la 9 in favoarea lui Adrian Nastase, oprit din nou din drum spre DNA, este clar ca PSD a iesit de la guvernare!.
Cel putin eu asa vad din acest colt de lume :-)
Cel putin eu asa vad din acest colt de lume :-)
marți, 3 februarie 2009
Alesii nostri
De ieri, alesii nostri si-au inceput activitatea in Parlamentul si Senatul Romaniei. Le doresc succes, sa fie cat mai activi si cat mai aproape de cei care le-au dat votul. E dreptul meu sa fiu informat, sa stiu cum voteaza si sa am posibilitatea sa comunic cu domniile lor cat mai eficient si cat mai transparent. Internetul, acest puternic mijloc de comunicare, ne sta la dispozitie si nici o scuza din lume nu poate fi gasita pentru nefolosirea lui. Asadar, ii astept, ba chiar ii invit sa-si faca bloguri.
Problemele de care e preocupata diaspora sunt cunoscute, bine identificate, ramane doar sa se gaseasca initiatori si sustinatori capabili sa le puna in lucru. Ca unul care militez de ani de zile pentru dreptul la vot al romanilor din strainatate, ma astept sa vad, cat de curand, introducerea votului prin corespondenta sau electronic (de acesta din urma vorbea ieri, de la Budapesta, presedintele Basescu). Acceptarea lui ar insemna, am mai spus-o, un prim pas pe calea refacerii unitatii dintre toti romanii.
La d-voastra, domnilor deputati si senatori, cuvantul.
Problemele de care e preocupata diaspora sunt cunoscute, bine identificate, ramane doar sa se gaseasca initiatori si sustinatori capabili sa le puna in lucru. Ca unul care militez de ani de zile pentru dreptul la vot al romanilor din strainatate, ma astept sa vad, cat de curand, introducerea votului prin corespondenta sau electronic (de acesta din urma vorbea ieri, de la Budapesta, presedintele Basescu). Acceptarea lui ar insemna, am mai spus-o, un prim pas pe calea refacerii unitatii dintre toti romanii.
La d-voastra, domnilor deputati si senatori, cuvantul.
joi, 29 ianuarie 2009
Tu cat castigi?
Ma tot uit la o emisiune de seara la „CNN-ul” romanesc si ma crucesc. Oameni in toata firea, tati si mame, respectati de vecini, de neamuri, de colegi si de subalterni, sunt umiliti in fata intregii natiuni de o tanara moderatoare, ce-si zice jurnalist, cu un apetit de agresivitate impins spre rautate rar vazut. Sa-i tot intrebi, emisiune dupa emisiune, pe unul si pe altul cat castiga, ce au in casa, cat cheltuie pe telefoane, etc., este orice, doar jurnalism nu!
Mi se va spune ca asta vrea sa vada si sa auda telespectatorul, se poate, doar asa l-am obisnuit, dar ma intreb, oare n-ar fi mai bine pentru el ca acest timp sa-l foloseasca pentru rotunjirea veniturilor, asa cum probabil o fac, de ani de zile, tintele de azi ale domnisoarei moderator!?
Si atunci toata lumea ar putea fi multumita. Si cei de la drepturile omului, protectori ai vietii private, si cei la la fiscul statului cu impozite sporite, dar mai ales, fostul telespectator, acum mai bogat, al fostei, sper, prezentatoare!
P.S. Postul "CNN" romanesc este de fapt Realitatea tv
Mi se va spune ca asta vrea sa vada si sa auda telespectatorul, se poate, doar asa l-am obisnuit, dar ma intreb, oare n-ar fi mai bine pentru el ca acest timp sa-l foloseasca pentru rotunjirea veniturilor, asa cum probabil o fac, de ani de zile, tintele de azi ale domnisoarei moderator!?
Si atunci toata lumea ar putea fi multumita. Si cei de la drepturile omului, protectori ai vietii private, si cei la la fiscul statului cu impozite sporite, dar mai ales, fostul telespectator, acum mai bogat, al fostei, sper, prezentatoare!
P.S. Postul "CNN" romanesc este de fapt Realitatea tv
luni, 26 ianuarie 2009
Modificarea Constitutiei
Am adresat profesorului de stiinte politice si consilier prezidential, Cristian Preda, prezent astazi „online” pe Hotnews, doua intrebari legate de statutul romanului din strainatate in raport cu propunerile comisiei prezidentiale de modificare a Constitutiei. Mai jos intrebarile mele si raspunsul dlui Preda.
M.R. : Ma bucura propunerea comisiei prezidentiale de modificare a articolului 17 din Constitutia Romaniei cu privire la "garantarea expresa a dreptului la vot romanilor din strainatate". Este un pas important spre normalitate si unitatea romanilor. Am totusi o retinere, anume, cine imi "garanteaza" ca o ordonanta de urgenta sau o decizie a BEC-ului nu va "bate" Constitutia, asa cum se intampla mereu de 20 de ani incoace!?
In al doilea rand, poate ca nu este o treaba constitutionala, totusi intreb: oare nu a sosit timpul sa incetam diferentierea dintre romani bazata pe locul domiciliului si sa eliminam termenul "roman cu domiciliu in strainatate"? O practica folosita inca din comunism pentru a izola si a reduce influenta politica a romanilor traitori in tari democratice. In totala contradictie cu articolul 25 aliniat 2 din Constitutia Romaniei ( ARTICOLUL 25 (2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.)
Cristian Preda : Aveti dreptate. Nu domiciliul e esential. As adauga ca legile electorale ar trebui sa faciliteze exprimarea politica a cetatenilor romani, INDIFERENT de domiciliu.
M.R. : Ma bucura propunerea comisiei prezidentiale de modificare a articolului 17 din Constitutia Romaniei cu privire la "garantarea expresa a dreptului la vot romanilor din strainatate". Este un pas important spre normalitate si unitatea romanilor. Am totusi o retinere, anume, cine imi "garanteaza" ca o ordonanta de urgenta sau o decizie a BEC-ului nu va "bate" Constitutia, asa cum se intampla mereu de 20 de ani incoace!?
In al doilea rand, poate ca nu este o treaba constitutionala, totusi intreb: oare nu a sosit timpul sa incetam diferentierea dintre romani bazata pe locul domiciliului si sa eliminam termenul "roman cu domiciliu in strainatate"? O practica folosita inca din comunism pentru a izola si a reduce influenta politica a romanilor traitori in tari democratice. In totala contradictie cu articolul 25 aliniat 2 din Constitutia Romaniei ( ARTICOLUL 25 (2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.)
Cristian Preda : Aveti dreptate. Nu domiciliul e esential. As adauga ca legile electorale ar trebui sa faciliteze exprimarea politica a cetatenilor romani, INDIFERENT de domiciliu.
duminică, 25 ianuarie 2009
Alo... e cineva acolo sa ne uneasca!?
Nu stiu daca mai sunt in lume popoare care-si sarbatoresc unirea natiei de trei ori pe an asa cum o facem noi. Ca vorbim de 27 martie, de 1 decembrie sau de 24 ianuarie, nimeni nu ne bate, nici in vorbe, nici in istorie.
Pacat insa ca, a doua zi, redevenim ceea ce de fapt suntem: dezbinati, suspiciosi si invrajbiti.
Putem da vina, cat om vrea, pe nenorocitul ala de comunism, daca nu ne vom trezi curand, vai s-amar de natia noastra!
Sa nu mai existe oare in tara asta lideri capabili sa ne redea demnitatea si increderea, oameni in stare sa ne adune, nu sa ne rasfire, gata sa ne scoata de sub imperiul scenariilor fabricate, al suspiciunilor, si, implicit, al fricii !?.
Ar trebui sa fie, doar sa-i trezim si sa-i asiguram ca noi asta vrem!.
Pacat insa ca, a doua zi, redevenim ceea ce de fapt suntem: dezbinati, suspiciosi si invrajbiti.
Putem da vina, cat om vrea, pe nenorocitul ala de comunism, daca nu ne vom trezi curand, vai s-amar de natia noastra!
Sa nu mai existe oare in tara asta lideri capabili sa ne redea demnitatea si increderea, oameni in stare sa ne adune, nu sa ne rasfire, gata sa ne scoata de sub imperiul scenariilor fabricate, al suspiciunilor, si, implicit, al fricii !?.
Ar trebui sa fie, doar sa-i trezim si sa-i asiguram ca noi asta vrem!.
sâmbătă, 24 ianuarie 2009
Eugen Tomac la “Romanii de pretutindeni”
Domnul Eugen Tomac a fost numit secretar de stat la departamentul "Romanii de pretutindeni" din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. S-a nascut la 27 iunie 1981 in localitatea Oziornoe (fosta General Averescu) din sudul Basarabiei in fostul judet Ismail.
A venit in Romania la varsta de 17 ani prin programul de burse oferit de Guvernul Romaniei etnicilor romani din jurul granitelor. Este redactor al revistei de cultura istorica Magazin istoric, unde a publicat studii despre Basarabia si romanii de peste hotare, dar si studii privind istoria Statelor Unite ale Americii.
Eugen Tomac este profesor de istorie la Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru romanii de pretutindeni, institutie ce apartine de Ministerul Afacerilor Externe, unde studiaza tineri din Albania, Bulgaria, Macedonia, Republica Moldova, Serbia, Turkmenistan, Ucraina.
A studiat la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucuresti (1999-2003), si a sustinut licenta pe tema "Basarabia, provincie romaneasca la periferia URSS". De asemenea are un master sustinut in cadrul aceleasi facultati pe tema "Mecanisme de deznationalizare in URSS" (2003-2004), in prezent fiind doctorand la Universitatea din Bucuresti. In perioada 2000-2004 a fost presedinte al Ligii Tinerilor Romani de Pretutindeni urmand apoi sa coordoneze proiecte nationale de tineret prin Centrul pentru Educatie Democratica.
In perioada 2004-2006 a coordonat programul "News to Know", proiect implementat cu suportul Departamentului de Stat al SUA in zonele rurale defavorizate din Romania. A lucrat si in presa ca si redactor la Ziua, Confluente, Radio Romania Cultural si Televiziunea Romana.
In octombrie 2008, a candidat, din partea PD-L pentru un fotoliu de deputat reprezentand romanii din Europa de Est si Asia, dar a pierdut in fata lui Tudor Pantiru, de la Alianta PSD-PC, desi a obtinut mai multe voturi ca acesta. De asemenea, a fost consilier personal al Presedintelui Basescu pentru relatia cu romanii de pretutindeni.
A coordonat studiul "Focus on Romanians", raport privind situatia romanilor de pretutindeni, aspecte privind discriminarea romanilor din vecinatatea Romaniei si din diaspora. Situatia invatamantului si mass-media de limba romana, din comunitatile romanesti, sunt principalele capitole abordate in acest prim raport public editat in Romania dupa 1989, februarie 2005.
Coordonator al Colectiei LEX Romanii de langa noi "Comunitati romanesti -drepturi si norme universale", ghid juridic ce cuprinde legi universale si europene privind protectia minoritatilor si combaterea discriminarii pe criteriu etnic, decembrie 2004.
Ii doresc succes!
A venit in Romania la varsta de 17 ani prin programul de burse oferit de Guvernul Romaniei etnicilor romani din jurul granitelor. Este redactor al revistei de cultura istorica Magazin istoric, unde a publicat studii despre Basarabia si romanii de peste hotare, dar si studii privind istoria Statelor Unite ale Americii.
Eugen Tomac este profesor de istorie la Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru romanii de pretutindeni, institutie ce apartine de Ministerul Afacerilor Externe, unde studiaza tineri din Albania, Bulgaria, Macedonia, Republica Moldova, Serbia, Turkmenistan, Ucraina.
A studiat la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucuresti (1999-2003), si a sustinut licenta pe tema "Basarabia, provincie romaneasca la periferia URSS". De asemenea are un master sustinut in cadrul aceleasi facultati pe tema "Mecanisme de deznationalizare in URSS" (2003-2004), in prezent fiind doctorand la Universitatea din Bucuresti. In perioada 2000-2004 a fost presedinte al Ligii Tinerilor Romani de Pretutindeni urmand apoi sa coordoneze proiecte nationale de tineret prin Centrul pentru Educatie Democratica.
In perioada 2004-2006 a coordonat programul "News to Know", proiect implementat cu suportul Departamentului de Stat al SUA in zonele rurale defavorizate din Romania. A lucrat si in presa ca si redactor la Ziua, Confluente, Radio Romania Cultural si Televiziunea Romana.
In octombrie 2008, a candidat, din partea PD-L pentru un fotoliu de deputat reprezentand romanii din Europa de Est si Asia, dar a pierdut in fata lui Tudor Pantiru, de la Alianta PSD-PC, desi a obtinut mai multe voturi ca acesta. De asemenea, a fost consilier personal al Presedintelui Basescu pentru relatia cu romanii de pretutindeni.
A coordonat studiul "Focus on Romanians", raport privind situatia romanilor de pretutindeni, aspecte privind discriminarea romanilor din vecinatatea Romaniei si din diaspora. Situatia invatamantului si mass-media de limba romana, din comunitatile romanesti, sunt principalele capitole abordate in acest prim raport public editat in Romania dupa 1989, februarie 2005.
Coordonator al Colectiei LEX Romanii de langa noi "Comunitati romanesti -drepturi si norme universale", ghid juridic ce cuprinde legi universale si europene privind protectia minoritatilor si combaterea discriminarii pe criteriu etnic, decembrie 2004.
Ii doresc succes!
vineri, 23 ianuarie 2009
Revoltator
Ce se intampla cu neamul nostru? Sa nu mai fie omenie printre oameni, sa nu ma fie incredere in aproapele sau, sa nu mai fie respect fata de fiinta umana!? Doamne, unde ne indreptam!? Ma uit la stirile ce-mi parvin prin televiziune si nu-mi vine sa cred! Intr-un spital, dintr-un oras ce-si mai zice pe deasupra si european, un om este lasat sa moara prin nepasarea semenului sau.
Se vor declansa anchete, se vor cauta vinovatii, la astea suntem la fel de buni ca si chinezii, ei vor fi gasiti!
Si apoi!?
Se vor declansa anchete, se vor cauta vinovatii, la astea suntem la fel de buni ca si chinezii, ei vor fi gasiti!
Si apoi!?
Viorel Badea: "Nu am inteles pana acum ce inseamna a sprijini comunitatea romaneasca"
Senatorul Viorel Badea, reprezentant al diasporei si vicepresedintele Comisiei de Politica Externa a senatului, participant la Conferinta "Accoglienza per l'integrazione e la sicurezza" (Ospitalitatea prin integrare si siguranta) organizata la Roma de catre Assoforum, recunoaste, in interventia domniei sale, faptul ca autoritatile romane nu au inteles pana in prezent ce inseamna si cum trebuie sprijinita comunitatea romaneasca din strainatate. Dar mai bine sa-i dam cuvantul:
"Emigrantii romani au venit aici constransi de nevoi, dar si pentru ca avem, ca popor, o afinitate istorica cu Italia. Din pacate, nici noi - ca institutii romanesti, nici cele italiene, nu am inteles pana acum ce inseamna a sprijini comunitatea romaneasca sa creasca si sa se dezvolte ca un organism sanatos. E un lucru paradoxal, avand in vedere ca romanii din Peninsula contribuie intr-un mod determinant atat la economia romaneasca, cat si la cea italiana".
"Romanii din diaspora au fost tratati deseori de catre institutii ca un copil caruia trebuie sa-i dai mereu o pensie alimentara. Abia acum, noi, politicienii romani, incepem sa intelegem importanta emigrantilor. Comunitatea de romani de peste hotare este asemenea unui organism care respira prin doi plamani, unul reprezentat de asociatii, altul de Biserica. Iar noi, ca politicieni, trebuie sa cream cadrul legal si institutional in care sa poata actiona si creste asociatiile, respectiv organizatiile non - guvernamentale".
N.M. Pe cand interventii sau luari de pozitii asemanatoare si din partea celorlalti alesi ai diasporei?
"Emigrantii romani au venit aici constransi de nevoi, dar si pentru ca avem, ca popor, o afinitate istorica cu Italia. Din pacate, nici noi - ca institutii romanesti, nici cele italiene, nu am inteles pana acum ce inseamna a sprijini comunitatea romaneasca sa creasca si sa se dezvolte ca un organism sanatos. E un lucru paradoxal, avand in vedere ca romanii din Peninsula contribuie intr-un mod determinant atat la economia romaneasca, cat si la cea italiana".
"Romanii din diaspora au fost tratati deseori de catre institutii ca un copil caruia trebuie sa-i dai mereu o pensie alimentara. Abia acum, noi, politicienii romani, incepem sa intelegem importanta emigrantilor. Comunitatea de romani de peste hotare este asemenea unui organism care respira prin doi plamani, unul reprezentat de asociatii, altul de Biserica. Iar noi, ca politicieni, trebuie sa cream cadrul legal si institutional in care sa poata actiona si creste asociatiile, respectiv organizatiile non - guvernamentale".
N.M. Pe cand interventii sau luari de pozitii asemanatoare si din partea celorlalti alesi ai diasporei?
sâmbătă, 17 ianuarie 2009
In Memoriam - Ion Ratiu
Timisoara, 12 aprilie 1990
„Cred ca pot sa spun cu toata taria ca ma consider un om fericit pentru ca am avut norocul sa traiesc destul pentru a vedea istoria reintrand in matca si ca mi s-a acordat cea mai mare demnitate, aceea de a-mi sluji tara. Pe langa asta, toate celelalte neplaceri, infrangeri, dezamagiri, le consider balbaieli ale unei lumi pe cale de primenire. O lume pe cale sa-si vindece ranile si sa-si construiasca sau sa-si reconstruiasca o morala. Optimismul meu robust ma face sa cred astfel. La sfarsit de decembrie '99, va invit sa credeti in fericire", scria Ion Ratiu - cel mai bun presedinte pe care Romania nu l-a avut niciodata - in felicitarea, devenita in timp testament, adresata prietenilor sai cu putin timp inainte de a trece la cele vesnice.
Sa-i aprindem astazi o lumanare si sa ne rugam pentru sufletul lui. Dumnezeu sa-l odihneasca!
vineri, 16 ianuarie 2009
Opt miliarde
Banca Nationala a Romaniei ne informeaza ca, in perioada ianuarie – noiembrie 2008, romanii din strainatate au alimentat economia romaneasca cu 7,84 miliarde de euro. O suma aproape egala cu cea investita de toate corporatiile straine.
Luati aminte domnilor politicieni, nu-i mai ignorati pe romanii de pretutindeni, nu-i fortati sa-si faca... partid!
Luati aminte domnilor politicieni, nu-i mai ignorati pe romanii de pretutindeni, nu-i fortati sa-si faca... partid!
joi, 15 ianuarie 2009
Minus 40
Atat va fi la noapte, ca adunam sau scadem si factorul vant, ce mai conteaza! Frig sa-ti inghete sufletul. Si tocmai pe o astfel de vreme, copiii, cu al meu nepot de nici 3 luni, au plecat la drum spre Boston sa-si vada si sa-si asculte idolii: Metallica. Puteam eu sa-i opresc :-( !?
miercuri, 14 ianuarie 2009
Dreptul la vot al romanilor din strainatate
Salut propunerea comisiei prezidentiale de analiză a regimului politic si constituţional din Romania cu privire la modificarea articolului 17 din Constitutia Romaniei. Se cere ca acest articol (17) sa fie modificat astfel incat sa includa garantarea expresa a dreptului la vot romanilor din strainatate.
Un pas important spre votul prin corespondenta, un pas enorm pentru unitatea romanilor.
Articolul in forma actuala:
ARTICOLUL 17
Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.
Un pas important spre votul prin corespondenta, un pas enorm pentru unitatea romanilor.
Articolul in forma actuala:
ARTICOLUL 17
Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.
marți, 13 ianuarie 2009
Ordonanta de urgenta
Pe perioada crizei economice guvernul roman va asigura slujbe pentru someri. Ele vor fi oficiate joia si sambata de preoti, episcopi si mitropoliti.
:-)
:-)
sâmbătă, 10 ianuarie 2009
Cantec pentru suflet
Talentul, cultura, patriotismul si daruirea,
pot transforma omul intr-un artist …
Patriotismul, informarea, tenacitatea si cultura,
pot transforma omul intr-un politician...
Conditia fizica, tenacitatea si patritiosmul
pot transforma omul intr-un sportiv...
Dar lipsa de cultura, de patriotism si
nerecunoasterea valorilor nationale,
pot transforma o natie intr-o natie de nimic...
Adrian Daminescu
Adrian Daminescu - Romania
pot transforma omul intr-un artist …
Patriotismul, informarea, tenacitatea si cultura,
pot transforma omul intr-un politician...
Conditia fizica, tenacitatea si patritiosmul
pot transforma omul intr-un sportiv...
Dar lipsa de cultura, de patriotism si
nerecunoasterea valorilor nationale,
pot transforma o natie intr-o natie de nimic...
Adrian Daminescu
Adrian Daminescu - Romania
joi, 8 ianuarie 2009
M-am grabit
Ziceam acum doua zile ca voi ramane optimist tot anul si ca voi avea incredere in noii oameni veniti sa conduca treburile tarii mele de suflet! Nu numai ca m-am grabit, dar am si gresit in aprecierile mele. Nu ma asteptam de la niste oameni cu experienta politica la astfel de decizii gresite, ca sa nu le spun stupide. Sa-ti incepi mandatul dandu-ti cu stangu’n dreptu doveste lipsa de gandire, maturitate si viziune. Din acest colt de lume, unde imi duc veacul, mi-e, pur si simplu, jena si rusine de rusinea lor.
marți, 6 ianuarie 2009
La inceput de an
Mi-am pus in gand sa raman optimist tot anul, sa-mi reinnoiesc sperantele neimplinite, sa continui sa am incredere in oameni, sa caut solutii la ce ma framanta si sa contribui, atat cat ma duce mintea, la inbunatatirea conditiei mele de roman traitor pe meleaguri straine. In mod cert nu voi reusi de unul singur, voi avea nevoie de multi, multi altii, dar raman increzator in faptul ca nu sunt singurul care gandeste astfel.
Eu zic ca a sosit timpul deschiderii unui dialog sincer cu Bucurestiul, un dialog prin care ideile si solutiile pe care le prezentam in numele diasporei romanesti sa nu se mai loveasca de refuzul, mai mult sau mai putin politicos, al politicienilor. Spun asta deoarece in fruntea Ministerului Afacerilor Externe - cel care are sub aripa sa Departamentul Romanilor de pretutindeni si unde ma astept sa fie numit secretar de stat un tanar cu radacini in diaspora romana - se afla un gentleman, l-am numit pe Cristian Diaconescu si ca, incepand cu acest ciclu electoral, avem si proprii nostri reprezentanti in Parlament.
Ramane doar sa ne unim glasurile si sa ne punem la treaba, internetul, caruia ii cunoastem forta, ne este la indemana.
Cum o vom face?, ramane sa stabilim!
Eu zic ca a sosit timpul deschiderii unui dialog sincer cu Bucurestiul, un dialog prin care ideile si solutiile pe care le prezentam in numele diasporei romanesti sa nu se mai loveasca de refuzul, mai mult sau mai putin politicos, al politicienilor. Spun asta deoarece in fruntea Ministerului Afacerilor Externe - cel care are sub aripa sa Departamentul Romanilor de pretutindeni si unde ma astept sa fie numit secretar de stat un tanar cu radacini in diaspora romana - se afla un gentleman, l-am numit pe Cristian Diaconescu si ca, incepand cu acest ciclu electoral, avem si proprii nostri reprezentanti in Parlament.
Ramane doar sa ne unim glasurile si sa ne punem la treaba, internetul, caruia ii cunoastem forta, ne este la indemana.
Cum o vom face?, ramane sa stabilim!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)